Dumnezeu: Conștiința Infinitului
Autor: Mihail Ispan
Fișier PDF
Nr. capitole: 11
Nr. pagini: 406
Nr. cuvinte: 80.375
Mărimea: 4,99 MB
Versiune completă
Cu drept de tipărire la rezoluție maximă
Ediția: August 2018
Parola: 999
Principiile, constantele cosmologice, valorile parametrilor, formele și fenomenele din Univers sunt create, interconectate între ele, se mișcă într-un anumit interval de valori și sunt reglate într-un mod atât de inteligent și de precis încât ele permit existența vieții pe Pământ ceea ce ne conduce la concluzia că Universul a fost creat de o ființă superinteligentă și creatoare. Dacă numai unul dintre acești factori ar devia de la valorile sale, viața nu ar putea exista. Acest principiu se numește principiul antropic. Exprimat pe scurt, acest principiu precizează faptul că Universul a fost creat cu un scop foarte precis și reglat într-un mod foarte fin. Scopul creării Universului a fost acela ca viața să poată exista și evolua prin intermediul experiențelor. În următoarele rânduri voi concretiza prin exemplificare principiul antropic pentru a fi înțeles mai bine.
Un principiu cosmic este faptul că gheața are o densitate cu cam 9% mai mică decât apa. Deoarece o bucată de gheața este mai puțin densă decât apa, ea dislocă un volum de apă ce are o greutate mai mare decât bucata respectivă de gheață. Greutatea volumului de apă dislocuit se numește forță arhimedică. Această forță arhimedică este mai mare decât greutatea bucății respective de gheață și acționează în sens opus față de greutate. În consecință, gheața plutește deoarece forța arhimedică dezvoltată de ea este mai mare decât greutatea ei. Să obervăm ce s-ar petrece pe planeta noastră dacă acest principiu nu ar funcționa și gheața ar fi mai densă decât apa. Dacă gheața ar fi mai densă decât apa, atunci ea s-ar scufunda în apă până când ar atinge fundul apei. Apa de la suprafață nu ar mai fi protejată de gheață, ar pierde căldură în mod continuu și ar deveni din ce în ce mai rece. În același timp, datorită faptului că la fundul apei se va afla gheață, apa de la fundul apei se va răci încontinuu. Deoarece apa ar pierde căldură în permanență se va forma din ce în ce mai multă gheață. Acest proces va continua, iar rezultatul va fi o planetă complet înghețată pe care viața nu ar fi posibilă. Una dintre cauzele pentru care viața este posibilă este faptul că gheața este mai puțin densă decât apa. Din acest exemplu, observi faptul că Universul a fost creat în mod inteligent și reglat în mod fin pentru ca viața să poată exista.
O altă dovadă incontestabilă pentru faptul că Universul a fost creat de o superinteligență creatoare este faptul că toate formele și fenomenele din Univers sunt infinit de complexe. Pentru a explica mai bine acest lucru vom lua ca exemplu fenomenul „copac”. Fenomenul „copac” înseamnă tot ciclul prin care trece copacul, începând cu încolțirea lui din sămânță, dezvoltarea, polenizarea și reproducerea lui, inclusiv rolul pe care copacul îl joacă în ecosistem, dar și toate celelalte aspecte legate de această ființă pe care noi o numim „copac”. Nu vei putea niciodată obține absolut toate infomațiile despre acest fenomen, astfel încât să-l poți reface sută la sută , indiferent de cât de bine și cât de mult l-ai cerceta. Este indubitabil faptul că Universul a fost creat de o ființă superinteligentă și creatoare. Această ființă superinteligentă este Creatorul Universului pe care putem să-l numim Dumnezeu, iar Universul este creația sa. Întrebarea care se pune în acest context nu este dacă Dumnezeu există sau nu, deoarece El, prin faptul că este atotputernic şi omniscient, poate să se afle în afara existenţei şi a non-existenţei. Întrebarea ce se poate pune în acest context este: de ce se face întotdeauna legătura între Dumnezeu şi credinţa religioasă, cu toate că această legătură nu a fost dovedită niciodată, cu toate că El are mai mult de a face cu ştiinţa? Cosmosul funcţionează după principii ştiinţifice.
Ştiinţele naturii, ştiinţele exacte, logica, spiritualitatea, dar şi experienţele noastre de zi cu zi ne duc la concluzia că dincolo de fenomenele şi formele acestei lumi se află o inteligenţă superioară. Iar inteligenţa presupune o conştiinţă. Şi pentru că El este atotputernic şi omniscient, conştiinţa lui trebuie să fie infinită. Da! Dumnezeu este conştiinţa infinitului, iar Universul este creația sa. Evoluţionismul lui Darwin a eşuat din multe motive. Unul dintre aceste motive este faptul că micro-evoluţia sau schimbarea în cadrul unei specii nu este o dovadă a unei macro-evoluţiei darwiniste în sensul de schimbare dincolo de limitele speciilor şi a creării unor specii diferite de cele iniţiale. Falsificarea de fosile prin ataşarea unei mandibule de urangutan la un craniu uman şi denumirea lor în mod pompos cu nume ştiinţifice precum: Sinanthropus, Ramapithecus sau Hesperopithecus, pentru a dovedi că evoluţia darwinistă este adevărată, a fost descoperită de savantul Kenneth Oakley(1911-1981) de la British Museum şi nu mai este niciun secret pentru nimeni. Logica ne spune că hazardul neinteligent nu poate să creeze toate miriadele de fenomene şi forme din Univers ce par a fi aşa de complexe încât cele mai sofisticate laboratoare ale secolului al XXI-lea nu pot să reproducă sintetic nici cea mai mică particulă a vieţii, deci nici măcar o celulă. Este oare hazardul mult mai inteligent decât toţi oamenii de ştiinţă?
Formele și fenomenele din Univers sunt infinit de complexe. Imaginează-ți că pe un stadion de fotbal se aşează toate componentele unui avion în stare demontată. Câţi ani trebuie oare să treacă astfel încât prin hazard, deci cu ajutorul unor uragane, al unor cutremure de pământ sau al altor evenimente naturale, avionul să fie montat în stare de funcţionare? Avionul, însă, nu este nici pe departe atât de complex precum organismele vii sau subcomponentele acestora. Numai ADN-ul din nucleul celulei, care deţine într-o formă codată toate informaţiile necesare reproducerii vieţii, este compus din 3,5 miliarde de instrucţiuni. Cei care meditează profund şi în mod regulat relatează că intră în contact cu un spirit, cu o conştiinţă atotputernică, atotştiutoare şi infinită. La revenirea din starea meditativă, ei se întorc cu cunoştinţe dar şi cu abilităţi noi ce uimesc lumea. Chiar şi experienţa noastră de zi cu zi ne arată că există o energie misterioasă în noi, dar şi în afara noastră. Creatorul Universului și Creația sa se pot înțelege numai pe cale științifică. Sper ca această carte să o citeşti cu plăcere pentru că aici găseşti informaţii care te vor ajuta să pășești pe calea spirituală și să devii astfel stăpân pe corpul, pe spiritul și pe destinul tău. În cazul în care doreşti să implementezi ideile de aici, eu îţi doresc mult succes. Adevărul este energetic și infinit. De aceea el nu poate fi descris în mod exhaustiv în limbaj uman. Cu ajutorul limbajului uman se poate indica asupra adevărului. În clipa în care omul se cuplează la sursa energetică a adevărului, el se iluminează.
Limbajul uman este un limbaj implicit și nu explicit. De aceea, cu ajutorul limbajului uman nu se poate descrie un fenomen în mod exhaustiv. Înțelegerea unui fenomen are loc în trei pași. În primul pas trebuie să te lași condus de explicația respectivă până la punctul în care ea te poate conduce, după care să treci la pasul următor. În al doilea pas trebuie să mergi în mod deductiv mai departe până la punctul în care poți vedea cu ochii minții în mod tridimensional fenomenul respectiv și evoluția sa în timp. În al treilea pas trebuie să meditezi pentru a înțelege esența acelui fenomen. Explicația vine din exteriorul tău! Înțelegerea vine din interiorul tău! Datorită faptului că adevărul despre un fenomen este infinit și este de natură energetică, îl poți înțelege mai bine dacă îl privești cu ochii minții din mai multe unghiuri de vedere. Pentru a privi un fenomen din alte unghiuri de vedere, deci pentru a-l înțelege mai bine, mai în profunzime și mai repede, voi repeta unele idei și concepte, însă le voi pune într-un alt context. Exprimările din această carte sunt într-o măsură atât de apropiate de adevăr cât poate permite limbajul uman. În consecință, gama lor de frecvențe este foarte aproape de adevărul suprem. În momentul în care un om se află pe o gamă de frecvențe care se intersectează cu gama de frecvențe a adevărului, altfel spus când omul se află pe un nivel de conștiință așa de ridicat încât să-și dea seama de valoarea științei spirituale și să dorească să urmeze calea spirituală, acesta și această carte se vor regăsi împreună.
Așa să fie!
Așa va fi!
Cuprins:
1. Există Dumnezeu?
2. Ce sau cine este Dumnezeu?
3. Cine l-a creat pe Dumnezeu?
4. Este Dumnezeu de gen feminin sau masculin?
5. Gânduri și cuvinte magice de vindecare
6. Pot intra în contact cu Dumnezeu?
7. Mulţumim lui Dumnezeu
-1-
Există Dumnezeu?
Dumnezeu este infinit, inerent, imanent şi transcendent. Pe Dumnezeu putem să-l mai numim Conștiința Infinitului, Spiritul Pur și Infinit, Creatorul Universului, Divinitatea etc. În acest context este bine să amintesc faptul că dumneZeul religiilor nu are nimic, dar absolut nimic, de a face cu Creatorul Universului. Eu m-am hotărât să folosesc termenul de Dumnezeu pentru a-l desemna pe Creatorul Universului datorită faptului că este un termen popular și scurt și din considerentul că nu ar trebui să predăm acest termen religiilor. În societatea noastră, semnificațiile multor termeni au fost pervertite de oamenii sistemului, iar oamenii conștienți de faptul că acești termeni au semnificații greșite au tendința să nu îi mai folosească. După părerea mea, nu este bine să ocolim acești termeni deoarece prin acest lucru limbajul uman devine mai sărac.
Mai inteligent ar fi să redăm semnificațiile corecte acestor termeni. Mai important decât denumirea lui Dumnezeu este ceea ce înţelegem a fi el cu adevărat. Primul aspect ce trebuie rezolvat este întrebarea: există Dumnezeu? Pentru a rezolva această întrebare este nevoie să ştim că Dumnezeu este infinit, inerent, imanent şi transcendent. El este inerent, adică se află în interiorul tuturor fenomenelor precum: atom, plantă, animal, om, planetă, stea etc. El este imanent, adică el se află simultan atât în interiorul lumii materiale cât şi în exteriorul tuturor fenomenelor ei. Dumnezeu este o fiinţă transcendentală. Asta înseamnă că el se află dincolo de orice noţiune, dincolo de orice fenomen, dincolo de universul material, dincolo de existenţă şi dincolo de non-existenţă. Pe scurt spus: Dumnezeu se află în existenţă, simultan el se află şi în afara existenţei. Dumnezeu se află în non-existenţă, simultan el se află şi în afara acesteia. De aici deducem că propoziţia: „Dumnezeu există” este adevărată pentru că ea se referă la calitatea lui de a se afla în interiorul, dar şi în exteriorul, lumii materiale, deci în interiorul şi în exteriorul existenţei. Propoziţia „Dumnezeu există” este echivalentă cu propoziţia „Dumnezeu se află în existenţă”. Oamenii religioşi cred în această parte a lui Dumnezeu ce se află în existenţă. Propoziţia: „Dumnezeu nu există” este şi ea la fel de adevărată pentru că ea se referă la calitatea lui de a se afla în non-existenţă. Propoziţia „Dumnezeu nu există.” se poate formula astfel: „Dumnezeu se află în non-existenţă”.
Ateii cred în această parte a lui Dumnezeu ce se află în non-existenţă. După cum vedem, ateii sunt la fel de credincioşi ca şi oamenii religioşi. În acest punct, unii vor avea de argumentat precum că aceste două propoziţii, şi anume „Dumnezeu se află în existenţă” şi „Dumnezeu se află în non-existenţă”, sunt contradictorii și deci ar fi ilogic să admitem că luate împreună și în mod simultan ele ar fi valabile. În consecinţă, ar putea ei deduce, conform logicii numai una dintre aceste două propoziţii ar putea fi adevărată. Într-adevăr, conform logicii umane, cele două propoziţii sunt contradictorii. Am subliniat cuvântul umane, pentru că mai există şi logica lui Dumnezeu care este o logică divină. Conform logicii divine, totul dar absolut totul este posibil pentru Dumnezeu deoarece el este atotputernic şi omniscient. Dar hai să îţi zic o istorisire adevărată! La începutul secolulul al XX-lea se naşte o ştiinţă nouă şi anume mecanica cuantică. Mecanica cuantică este o teorie a fizicii care descrie comportamentul materiei la nivelul atomic şi subatomic, fenomene pe care fizica newtoniană şi electromagnetismul clasic nu le pot explica. Fondatorii mecanicii cuantice au fost Max Planck, Erwin Schroedinger şi Werner von Heisenberg. Fizica newtoniană şi electromagnetismul clasic explicau că materia poate avea proprietăţi corpusculare sau ondulatorii. Până în anul 1927, oamenii de ştiinţă considerau că electronul ar fi corpuscular. În anul 1927, Clinton Joseph Davisson şi Lester Halbert Germer au evidenţiat însă comportamentul ondulatoriu al electronilor. Oamenii de ştiinţă erau consternaţi de faptul că electronul se comportă ca un corpuscul dar şi ca o undă electromagnetică, deşi logica acestora interzicea simultaneitatea celor două proprietăţi, adică simultaneitatea proprietăţii de corpuscul şi celei de undă la una şi aceeaşi particulă. După cum vedem, de multe ori, nici natura nu ţine cont de logica umană. Altfel spus, Dumnezeu transcende atât existenţa cât şi non-existenţa. Această întrebare, anume dacă Dumnezeu există sau nu, este pusă de conştiinţa unui om ce nu ştie nimic despre calitatea transcendentală a lui Dumnezeu.
-2-
Ce sau cine este Dumnezeu?
Dumnezeu este conştiinţa infinitului. În universul material se regăsesc fenomene ce par să aibă o formă, deci par a fi finite. Toate aceste forme, ca spre exemplu: piatră, plantă, animal, fiinţă umană etc., sunt spirite materializate şi deţin mai mult sau mai puţină conştiinţă. Am putea spune că aceste forme fac parte din fenomenul pe care l-am putea numi finitul. Aşa cum finitul are o conştiinţă, aşa şi infinitul are conştiinţa sa. Diferenţa cred că este clară pentru toată lumea. Conştiinţa infinitului este mult superioară conştiinţei finitului. Această conştiinţă, anume conştiinţa infinitului, este cea care a creat Universul.
-3-
Cine l-a creat pe Dumnezeu?
În inima aceluia ce doreşte să-l găsească pe Dumnezeu există întotdeauna întrebarea: „Cine l-a creat pe Dumnezeu?”. Se pare că niciunde nu s-a tratat această chestiune în mod adecvat. Dacă însă meditezi profund despre acest subiect şi citeşti cu atenţie explicaţiile de mai jos vei reuşi singur să primeşti un răspuns mulţumitor şi raţional la această nedumerire. Ca să tratăm corect această întrebare trebuie mai întâi şi întâi să ne gândim de unde vine ea, de la ce conştiinţă, de la ce stare de fapt. Ei bine, să ne amintim de faptul că trăim într-un univers cauzal, în care omul observă că totul are o cauză, cauză care şi ea la rândul ei este un fenomen ce are o altă cauză. Spre exemplu, cauza unui copil este mama şi tatăl său, iar aceştia la rândul lor au fost creaţi de părinţii lor, anume de bunicii copilului, iar acești bunici sunt în fapt cauzele părinților copilului. Această înlănţuire a fenomenelor se numeşte legea cauzalităţii, iar universul în care trăim este un univers cauzal. Este însă această lege valabilă şi pentru Dumnezeu? Este ea valabilă şi pentru el ca fiinţă transcendentală? Este Dumnezeu supus legii cauzalităţii universului material? După cum ştim Dumnezeu a creat Universul şi legile sale. Mai ştim că Dumnezeu este o fiinţă transcendentală, adică el se află dincolo de orice noţiune, dincolo de orice fenomen și dincolo de orice lege. Pe scurt spus, Dumnezeu nu se supune legilor Universului, deci el nu se supune nici legilor cauzalităţii.
Întrebarea „Cine l-a creat pe Dumnezeu?” este aşadar o întrebare falsă pentru că ea presupune că legea cauzalităţii ar fi valabilă inclusiv pentru cel ce a creat-o. În plus, ştim că Dumnezeu este conştiinţa infinitului, deci infinitul însuşi. Cine poate fi în afara infinitului pentru a-l putea crea pe Dumnezeu? Dacă ar exista ceva în afara infinitului, infinitul nu ar mai fi infinit, ci finit. Iată deci că, indiferent de logica folosită, ajungem la acelaşi rezultat. Dumnezeu nu e născut, nu e făcut şi nici creat. De aceea, el este etern, căci numai ce se naşte trebuie să moară. Dumnezeu nu e născut, nu e făcut şi nici nu este creat. De aceea, el este etern, căci numai ceea ce se naşte trebuie să moară. Dumnezeu, conştiinţa infinitului, este originea creaţiei sale finite. El produce forţă visului său, produce furtuna spirituală a relativităţii, anume a concepţiei şi percepţiei precum că unicul a devenit o multitudine de fenomene şi forme. Această furtună suflă pe deasupra oceanului fiinţei sale şi iniţiază dorinţa lui creatoare ceea ce se manifestă prin producerea de valuri în lumea materială. Prin faptul că însuşi Dumnezeu se manifestă sub formă de vibraţie cosmică, creatoare şi inteligentă folosindu-se de furtuna creativă a relativităţii, el dă naştere la valuri vibraţionale şi efemere din sine însuşi sub formă de spirit, energie şi materie. Aşa se formează electronii, protonii, atomii, moleculele, celulele şi alte structuri materiale din care apar Soarele, Pământul și celelalte forme. Deci vibraţia cosmică inteligentă este sursa tuturor fenomenelor şi formelor.
Ea este sursa ce a creat Universul chiar dacă în mod indirect formele materiale sunt constituite din părţi fundamentale precum: celulele din molecule, moleculele din atomi, atomii din electroni şi protoni, iar electronii şi protonii îşi au originea în energia divină creatoare. Creaţia divină există şi este cauzată de Dumnezeu. Deci creaţia inteligentă există deoarece există o Divinitate inteligentă şi creatoare. Cine l-a creat oare pe Dumnezeu, fiinţa din care s-au născut toate lucrurile? Legea cauzalităţii se poate aplica asupra lucrurilor efemere, însă ea nu se poate aplica asupra eternităţii. Aşa cum valurile din ocean se sting cu timpul, aşa dispar toate lucrurile efemere scurgându-se în izvorul lor etern. Legea cauzalităţii este deci valabilă numai pentru creaţia exterioară, însă ea nu funcţionează atunci când este vorba de infinit. Strămoşii noştri au dat viaţă umanităţii cu ajutorul legii cauzalităţii, iar ei înşişi au fost creaţia infinitului printr-un act ştiinţific încă necunoscut oamenilor de știință. Deoarece noi am fost procreaţi de părinţii noştri, iar ei au fost la rândul lor procreaţi de bunicii noştri ne întrebăm: cine l-a creat pe Dumnezeu? Noi folosim legea cauzalităţii, prin care noi am fost născuţi, inclusiv asupra infinitului. Aici este greşeala noastră de gândire. Dacă plutim pe valurile unei mări nu vom putea să avem o perspectivă de ansamblu asupra mării. Dintr-o perspectivă aeriană, însă, putem privi peste toată întinderea ei. Aşa se întâmplă şi în cazul în care noi ne concentrăm asupra fenomenelor şi formelor lumii materiale.
Spiritul nostru se adânceşte şi se identifică cu acestea, iar noi vedem numai creaţia lui Dumnezeu şi legea cauzalităţii. Dacă închidem ochii şi învăţăm să privim în interiorul spiritului nostru nu mai percepem formele efemere ale lumii materiale şi nici legea cauzalităţii care le-a creat în mod indirect, ci vom putea contempla panorama infinitului fără formă şi fără cauză. Spiritul divin nu are cauză. Infinitul a creat legea cauzalităţii care, la rândul ei, a dat naştere tuturor lucrurilor efemere. De aceea infinitul nu are cauză. Cu toate că Dumnezeu este prezent în toate lucrurile, el nu se supune efemerului. În timpul disoluţiei cosmice, toată puterea, toată inteligenţa şi inclusiv legea cauzalităţii devin inactive şi se revarsă în Absolut. Aici, ele aşteaptă următorul ciclu al revelaţiei creatoare şi divine. Puterea furtunii care stârneşte valurile pe mare se manifestă în valuri. Pe timpul cât marea este liniştită această forţă rămâne inactivă. Într-un mod asemănător se manifestă şi infinitul în starea sa creatoare sub formă de inteligenţă, spirit, vibraţie, forţă şi materie. În stare nemanifestată, infinitul există numai sub formă de spirit care şi-a revărsat toate puterile în sine însuşi. Din spaţiul cosmic provine vibrația subtilă sub formă de lumină și vibrația grobiană sub formă de materie care se retrag din nou în spaţiul cosmic şi se revarsă în el. Sfera divinului, dincolo de toate manifestările cosmice, este locul unde se ascunde spiritul. Infinitul se află dincolo de noţiunile inteligenţă, energie, spaţiu cosmic şi timp, lucruri care se formează din vibraţiile spiritului divin.
Infinitul este un fenomen de sine stătător care poate fi perceput şi recunoscut şi care este fără început şi fără de sfârşit. Creaţia divină ia naştere cu ajutorul lui Dumnezeu. El, însă, nu a fost creat de nimeni şi de nimic. El a fost, este şi va exista întotdeauna. Atâta timp cât omul este muritor şi se supune legii cosmice a cauzei şi a efectului, el nu va înţelege natura spiritului divin. În starea de extaz, însă, fiinţa umană se contopeşte cu Dumnezeu şi înţelege în mod exact ce şi cum este el: fără început, fără sfârşit şi fără cauză. În acest moment vei înţelege că şi tu eşti fără cauză. Ca muritori noi suntem creaţia lui Dumnezeu, iar ca fiinţe nemuritoare ce au dobândit iluminarea spiritului putem realiza că suntem un val în marea infinită a lui Dumnezeu și suntem deci o conştiinţă deplină şi eternă.
-4-
Este Dumnezeu de gen feminin sau masculin?
Atunci când Dumnezeu a creat Universul, el a realizat două principii şi forme de manifestare: cel masculin şi cel feminin. Spaţiul infinit în care există toate principiile şi tot ce se află în stare de potenţă reprezintă forma masculină a lui Dumnezeu. Aici nu există creaţie, nu există Soare, nu există stele şi nici planete. Caracteristica sa principală este înţelepciunea divină.
Spaţiul în care se găseşte creaţia manifestată şi în care se află natura cu numărul gigantic de planete, cu stelele strălucitoare ca diamantul, cu cer, nori şi munţi, cu păsări, flori şi multe alte frumuseţi reprezintă forma feminină a lui Dumnezeu. Caracteristicile sale cele mai importante sunt: frumuseţe divină, gingăşie, blândeţe şi bunătate. Frumuseţea naturii dezvăluie calitatea feminină şi creatoare a lui Dumnezeu. În Dumnezeu se află atât principiul feminin cât şi cel masculin. În scripturile creştinilor, Dumnezeu este descris ca o trinitate: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar în scrierile hinduiste el are trei forme: Sat, Tat şi Om. Tatăl este forma ce exprimă înţelepciunea divină, Sfântul Duh reprezintă creaţia cosmică, deci partea maternă a lui Dumnezeu, iar Fiul este fiinţa umană rezultată din dragostea şi unificarea celor două forme: masculin şi feminin. Noi suntem copiii născuţi din iubirea neţărmurită a Tatălui Ceresc şi a Mamei Sfinte. În familie există concretizarea materială a trinităţii divine: Tatăl Ceresc este reprezentat de tatăl familiei, Mama Sfântă este reprezentată de mama familiei, iar Fiul se manifestă în copilul acestora care este rezultatul iubirii dintre tată şi mamă. În forma sa transcedentală Dumnezeu nu este nici masculin, nici feminin. În forma sa manifestată Dumnezeu a oferit înţelepciunii sale forma masculină, iar sentimentelor le-a oferit forma feminină. Dumnezeu, în starea sa deplină, este format atât din latura lui masculină cât şi din cea feminină.
Pentru a crea însă o relaţie cu Dumnezeu este bine să-l considerăm a fi Tatăl Ceresc sau Mama Sfântă. Aşa se face că tatăl pământesc se lasă condus mai mult de raţiune, pe când mama pământeană se lasă condusă mai mult de sentimente. Mama îşi educă copiii săi folosind dragostea. Copiii, însă, nu ştiu în mod clar ce este această dragoste şi de multe ori ei profită de ea devenind alintaţi. De aceea le prinde bine puţină severitate care vine din partea tatălui. Pe de altă parte dacă s-ar pedepsi copilul prea aspru, din cauza unei raţiuni fără inimă, atunci situaţia ar degenera şi mai mult. De aceea, formele dumnezeieşti, atât cea masculină cât şi cea feminină, sunt foarte importante în procesul de educaţie a copiilor. Tata trebuie să încerce să-şi îmblânzească raţiunea cu ajutorul iubirii, iar mama trebuie să-şi echilibreze dragostea cu ajutorul raţiunii.
-5-
Gânduri și cuvinte magice de vindecare
Gândurile au o putere extraordinară. Ele hotărăsc mai multe lucruri din viaţa noastră decât credem noi de obicei. Îndreaptă toate gândurile tale spre spiritul universal creator pentru a-ţi îndeplini toate dorinţele şi astfel pentru a găsi izvorul inepuizabil de fericire adevărată! În acest capitol doresc să te încurajez în folosirea gândului și a cuvântului pentru a-ți putea realiza dorinţa de iubire, de fericire, de succes, de sănătate şi de pace. Gândurile și cuvintele de natură vindecătoare şi magică vor fi citite, rostite sau gândite cu încredere profundă. Ele sunt autosugestii care ne influenţează subconştientul și inconștientul într-o formă pozitivă pentru a ne alunga programarea negativă din noi și a face loc luminii adevărului. În acest mod pășim pe drumul spre succes în viaţă. Spiritul creator al Universului ne pune tuturor la dispoziţie posibilităţile sale infinite pentru ca noi să putem să ne formăm viaţa astfel încât să putem fi fericiți. Gândurile și cuvintele magice sunt un mijloc ce ne ajută să clarificăm nevoile noastre şi ne conduc spre realizarea lor numai dacă le folosim cu toată încrederea de care dispunem. Vindecarea este eliberarea de frică. Frica din noi este aceea care ne face griji şi care dă substanţă temerilor, iar aceste temeri devin în cele din urmă realitate.
„Chem acum şi aici puterea conştiinţei infinitului pentru ca să-mi redea sănătatea perfectă pentru totdeauna. Dumnezeu, ajută-mă să-mi recapăt sănătatea, fericirea şi pacea în viaţă. Destinul meu este curat ca lacrima!”
„Eu sunt complet sănătos. Am făcut pace cu mine şi cu lumea.”
„Sistemul meu imunitar lucrează în mod perfect şi mă conduce spre starea de sănătate desăvârşită.”
„Medicul din mine mă vindecă în acest moment pentru totdeauna. El îmi regenerează carnea şi sângele. El mă face să mă simt bine.”
„Ca o floare în lumina soarelui îmi deschid inima pentru iubire. Ea îmi vindecă spiritul, iar spiritul îmi vindecă trupul. Mă simt bine!”
„Am dreptul la sănătate, bunăstare şi fericire. Acestea iau naştere când am gânduri adevărate şi constructive.”
„Sunt perfect sănătos şi am făcut pace cu mine şi cu lumea exterioară.”
„Iubesc viaţa şi ea îmi dăruieşte bucurie şi sănătate.”
„Pentru a vedea frumuseţea lumii nu am nevoie de ochelari.”
„Noaptea îmi dăruieşte odihna necesară pentru corpul meu şi imagini de vis ce mă fac fericit. Ziua de mâine o voi saluta bine odihnit şi cu trupul fortificat.”
„Iubirea din inima lui Dumnezeu îmi va proteja liniştea nopţii. În ocrotirea lui am încredere totală şi pot dormi profund, fără griji şi liniştit.”
-6-
Pot intra în contact cu Dumnezeu?
Pot intra în contact cu Dumnezeu? Da! Cu ajutorul meditaţiei. Cea mai plăcută, cea mai sigură şi cea mai eficientă formă de meditaţie este Meditaţia Luminii. Meditaţia este o practică spirituală şi un fenomen mental și biofizic. Cu ajutorul meditației se accesează conştientul, subconştientul şi inconştientul. În felul acesta, sinele individual reuşeşte să se smulgă conştiinţei egoului şi trece în conştient, în subconştient, după care ajunge în inconştient. În inconştient se află centrala puterii care este sufletul. Sufletul este acela care stăpâneşte spiritul şi trupul. Sinele devine în felul acesta stăpânul absolut al individului. În momentul în care sinele se află în conştient, el conştientizează fenomene precum: gânduri, sentimente și imaginile interioare ale conştiinţei de zi cu zi. Toate acestea formează un flux mentalo-emoţional. Cu ajutorul meditaţiei acest flux se stinge încet încet şi sinele reuşeşte să treacă în subconştient căpătând astfel putere asupra fluxului mentalo-emoţional pe care îl poate oricând opri.
Sinele pătrunde mai departe în inconştient unde se află sufletul. Sufletul este scânteia dumnezeiască și centrala puterii. Aici, sinele devine stăpânul total al spiritului și al trupului. Spiritul se purifică în procesul de meditație. Datorită faptului că spiritul este purificat, lumina sufletului pătrunde prin spirit în corp ceea ce conduce la deschiderea ochiului magic. În acest moment meditatorul este în contact direct cu Dumnezeu. El primeşte energia divină ce conţine ştiință spirituală, abilităţi unice și capacități magice. În meditator apare adevărul absolut sub formă energetică.
-7-
Mulţumim lui Dumnezeu
Haideți să-i mulțumim lui Dumnezeu cu cuvintele noastre.
Doamne Dumnezeule, multumesc pentru tot ce mi-ai daruit.
Mulțumesc pentru suflet, spirit și trup!
Mulțumesc pentru beatitudinea pe care o trăiesc în clipele când mă identific cu sufletul!
Mulțumesc pentru fericirea aparentă a trupului și pentru suferință!
Mulțumesc pentru șansa pe care mi-ai dat-o să trăiesc în acest Univers pentru ca să îmi personific sufletul!
O, Doamne! Condu-mă Tu de la neștiintă la înțelepciune divină!
Condu-mă Tu de la întuneric la lumină!
Condu-mă Tu de la moarte la nemurire!
Om, Amin!
Dumnezeu: Conștiința Infinitului
Autor: Mihail Ispan
Fișier PDF
Nr. pagini: 406
Mărimea: 4,99 MB
Versiune completă
Cu drept de tipărire la rezoluție maximă
Ediția: August 2018
Parola: 999
