Abundența în produse și servicii înseamnă în fapt că oferta de pe piață a acestor produse și servicii este mai mare sau cel puțin egală cu cererea de pe piață a acestor produse și servicii. În cazul în care produsele și serviciile se află în abundență, ele sunt gratuite pentru toți cetățenii. În consecință, abundența în produse și servicii duce la gratuitate și deci la dispariția banilor. Deoarece oamenii se nasc în acest sistem, în care toate produsele și serviciile au prețuri, ei nu își pot închipui că poate exista o lume fără prețuri și fără bani. De aceea, oamenii sunt sceptici în această privință, cu toate că abundența și gratuitatea sunt absolut normale pentru un om rațional și care gândește în mod profund. Pământul și Soarele ne oferă bogățiile lor în mod gratuit, iar forța noastră de muncă o avem tot gratuit. În consecință, este logic faptul că toate produsele și serviciile ar trebui să le oferim pe mai departe tot gratuit. În momentul în care cineva oferă pe mai departe produse și servicii pe o contravaloare se produce o fraudă. Toată economia actuală se bazează pe această fraudă. Aceasta este cauza profundă pentru care, în societatea actuală, există minciună, hoție, escrocherie, corupție, suferință și crimă.
Chiar și în actuala economie, în care superbogații prin intermediul economiștilor lor practică o economie a deficitului de marfă, există abundență. Rafturile supermarketurilor și ale magazinelor sunt pline până la refuz de alimente, îmbrăcăminte și încălțăminte. În consecință, aceste produse se află în abundență și ar trebui să fie gratuite deoarece prețul de piață al acestor produse este zero. Prețul de pe etichetă este format din prețul de piață, impozite, taxe, dobânzi și profituri. Datorită faptului că prețul de piață este zero, în prețul de pe etichetă există numai impozite, taxe, dobânzi și profituri. În consecință, noi muncim în fapt numai pentru a plăti impozite, taxe, dobânzi și profituri, deci muncim numai pentru stat, pentru bancheri și pentru firmele oligarhiei mondiale. Statul adună impozitele și taxele și le folosește în interesul personal al politicienilor, al acoliților lor, eventual îi oferă băncilor sau subvenționează firmele oligarhiei mondiale. După cum observi, noi muncim în fapt numai pentru oligarhia mondială.
Abundența există și prin faptul că oamenii superbogații dețin averi uriașe de zeci de miliarde de dolari pro persoană. Averile acestor oameni suprabogați sunt realizate cu ajutorul sclavilor și datorită faptului că entitățile economice ale oligarhilor obțin toate bogățiile de pe această planetă în mod gratuit. Această abundență este după cum observi monopolizată de oamenii superbogați.
Există inclusiv gratuitate. Și gratuitatea este monopolizată de oligarhia mondială. Oamenii superbogați dețin corporații, concerne și firme, eventual sunt acționarii acestora. Toate bogățiile naturale ale acestei lumi se oferă în mod gratuit acestor corporații, concerne și firme. Pentru a înțelege acest lucru, nu este nevoie să faci calcule contabile prea complicate. Aceste corporații, concerne și firme obțin întotdeauna profituri. Se presupune că ele plătesc impozite, taxe și redevențe pentru a obține bogățiile naturale. Dacă ele obțin întotdeauna profituri înseamnă că impozitele, taxele și redevențele, ce le plătesc statului, au fost recuperate. Aceste impozite, taxe și redevențe sunt recuperate de corporații, concerne și firme prin faptul că aceste entități economice includ impozitele, taxele și redevențele în prețuri. Cetățenii cumpără produsele finale și deci ei plătesc în cele din urmă aceste impozite, taxe și redevențe. După cum observi, entitățile economice ale superbogaților recuperează impozitele, taxele și redevențele de la cetățeni. În consecință, ele primesc toate bogățiile naturale în mod gratuit. Mai mult decât atât, aceste entități economice primesc în mod gratuit și forța de muncă deoarece ele obțin profituri și deci salariile angajaților lor au fost recuperate. În concluzie, entitățile economice ale oligarhilor obțin toate bogățiile naturii în mod gratuit, iar forța de muncă o obțin tot gratuit, deci produsele lor ar trebui să fie gratuite.
După cum prea bine observi, gratuitatea există chiar și în această economie în care toate produsele și serviciile au prețuri și în care cetățenii cred că ea nu ar fi posibilă. În consecință, gratuitatea din societatea noastră este monopolizată de către entitățile economice ce aparțin oamenilor superbogați.
Există părerea generală că dacă într-o societate ar exista abundență și gratuitate oamenii nu ar mai munci. Această părere este total eronată. Chiar și în această societate, în care economia funcționează pe bază de bani, există oameni care muncesc fără să fie plătiți. Această muncă ce nu este plătită este intitulată: muncă voluntară, muncă onorifică, practică, etc. Există însă multe alte munci pe care oamenii le fac și care nu sunt plătite: munca mamelor, a elevilor, a studenților, a inventatorilor, a inovatorilor, a artiștilor, a scriitorilor, a activiștilor sociali, etc. Dacă în această societate, în care economia funcționează pe bază de bani, oamenii muncesc fără să fie plătiți este foarte clar faptul că și într-o economie bazată pe abundență și gratuitate oamenii vor munci pe mai departe. Spre deosebire de cetățenii dependenți de salariu, oligarhii și acoliții lor nu fac niciodată muncă neplătită. Ai auzit vreodată ca politicienii, managerii corporațiilor și bancherii să facă muncă voluntară? Ți-ai putea închipui că politicienii să se ducă la muncă fără să fie plătiți? Ți-ai putea închipui ca managerii corporațiilor să se ducă la muncă și să nu fie plătiți? Ți-ai putea închipui că bancherii ar putea produce bani și i-ar oferi fără dobândă pentru a face muncă voluntară?
Desigur că oamenii vor munci chiar și într-o economie a abundenței și a gratuității în care nu există bani. Motivația cea mai puternică pentru a munci nu sunt banii, ci pasiunea de a face ceva pentru bunăstarea proprie și a comunității în care trăiești. În plus, oamenii vor munci deoarece lenea este cel mai greu lucru de făcut. Faptul că lenea este cel mai greu lucru de făcut, poți să-l probezi în mod experimental. Dacă vei sta degeaba o săptămână în pat, fără să faci nimic, vei observa că te vei plictisi de moarte, vei avea dureri de cap, dureri de șale și mușchii se vor atrofia. Plictiseala este un indiciu al faptului că psihicul suferă, iar durerile și atrofierea mușchilor duc la boli organice. După cum observi, lenea este cel mai greu lucru posibil. De aceea oamenii nu doresc să îl facă.
Există desigur oameni care, văzuți din exterior și priviți superficial, par a fi leneși deoarece se mișcă greu și par fără energie și fără interes. Acești oameni nu sunt leneși ci bolnavi. Există multe boli în societatea noastră, spre exemplu diabetul și hipotiroidismul, care duc la lipsă de energie. Aceste boli sunt provocate tot de sistemul în care trăim. Dacă vom introduce abundența și gratuitatea, multe boli, s-ar putea chiar toate, vor dispărea datorită faptului că oamenii nu vor mai distruge natura și deci vom putea trăi într-un ambient natural și sănătos. În această economie bazată pe bani oamenii distrug natura din cauză lăcomiei după bani, iar poluarea aerului, a apei și otrăvirea solului duc la îmbolnăvirea oamenilor.
Economia actuală se bazează numai pe minciuni. Astfel, toate elementele fundamentale ale așa-numitei științe economice precum: bani, preț, profit, salariu, dobândă, datorie, etc. sunt bazate pe minciuni. O minciună foarte subtilă, dar care duce la deducții foarte grave și implicit la o gândire și un comportament greșit al oamenilor, este faptul că prețul ar fi valoarea mărfii respective.
Minciuna cea mai mare și care este susținută de economiștii sistemului cu o tenacitate ieșită din comun este aceea că prețul ar fi valoarea mărfii. Economiștii sistemului susțin această minciună pentru a crea confuzie în mințile oamenilor. Dacă oamenii ar înțelege că prețul nu este valoarea mărfii, toate lucrările „științifice” ale acestor economiști devin bune de aruncat la gunoi. Valoarea mărfii nu se poate măsura deoarece nu există niciun instrument de măsurare a valorii mărfurilor. În plus, valorile diferitelor tipuri de marfă sunt diferite. Roșiile, spre exemplu, sunt bune de mâncat și deci putem spune, fără teama de a greși, că ele au o valoare vitală sau o valoare nutrițională. Bicicleta, însă, este folosită la mărirea gradului de mobilitate al unui pieton. Putem spune deci că bicicleta are o valoare în cadrul mobilității persoanei.
Observi foarte bine că valoarea roșiilor este total diferită de valoarea bicicletei. A aduna valoarea roșiilor cu valoarea bicicletei, așa cum se face spre exemplu în supermarket (în supermarketurile mari se oferă câteodată și biciclete), înseamnă a aduna două valori diferite. Teoria numerabilității din matematică spune, însă, că nu poți aduna decât două valori identice. În consecință, nu poți aduna valoarea roșiilor cu valoarea bicicletei. A aduna valoarea roșiilor cu valoarea bicicletei este același lucru ca și cum ai aduna lungimea cu greutatea, deoarece lungimea și greutatea sunt și ele valori diferite.
Gândește-te bine, te rog!
Poți aduna 1 m cu 1 kg?
Desigur că nu poți face acest lucru.
Economiștii sistemului susțin cu tărie și tenacitate faptul că poți aduna aceste valori, ceea ce este o inepție. Diplomele, titlurile, certificatele și Premiile Nobel obținute de acești economiști nu sunt certificate ale competenței, ci numai niște certificate ale obedienței lor față de sistem și față de oligarhia mondială. Ele se mai pot vedea și ca certificate ale îndoctrinării, însă ele nu sunt absolut deloc certificate ale competenței. Dacă aceste diplome, titluri, certificate și Premii Nobel ar fi certificate ale competenței lor, acești economiști ai sistemului ar fi reușit până acum să înlăture deficitul de marfă, inechitatea, sărăcia din societate și acumularea de bogății uriașe, nemeritate și nenecesare în mâinile câtorva oligarhi.
Prețul nu este valoarea mărfii. El este numai un indicator de deficit de marfă. Deficitul de marfă este cererea minus oferta. Cu cât deficitul de marfă este mai mare, cu atât prețul este mai mare. Cu cât deficitul este mai mic, cu atât prețul este mai mic. Când deficitul de marfă este zero, deci când cererea este egală cu oferta, mărfurile au prețul zero și sunt deci gratuite. Aerul are o valoare vitală foarte mare deoarece fără aer omul moare în câteva minute. Cu toate că aerul are o valoare vitală foarte mare, el este gratuit. Aerul este gratuit deorece deficitul de aer este zero. Altfel spus, aerul este gratuit deoarece el se află în abundență și nicidecum pentru faptul că el nu ar avea valoare așa cum sugerează economiștii sistemului.
Faptul că valoarea lucrurilor nu poate fi măsurată și faptul că valorile lucrurilor materiale sunt diferite, sunt indicii că Dumnezeu nu dorește ca noi, oamenii, să folosim banii.
În Sfânta Evangelie după Matei scrie că Isus Hristos ar fi fost întrebat:
„Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu?”
Dajdie înseamnă impozit, dare sau bir.
Isus ar fi răspuns așa la această întrebare:
„Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.”
Liderii religioși interpretează acest dicton din Biblie în sensul că oamenii ar trebui să plătească taxele cerute de „Cezar”, adică cerute de stăpâni. Acest lucru nu este adevărat. Dacă ar fi fost așa, Isus ar fi spus asta foarte clar. El ar fi spus: „Plătiți-vă dajdiile!”, adică „Plătiți-vă taxele și impozitele!”. Isus, însă, nu a spus acest lucru. El a spus că oamenii trebuie să dea Cezarului ce este al Cezarului. Pe toate monedele era chipul Cezarului. În consecință, Isus a spus că oamenii ar trebui să dea toate monedele înapoi Cezarului și să nu folosească aceste monede. Dacă folosești monedele Cezarului vei fi păcălit deoarece el va direcționa monedele înspre el, deci el va acumula în fapt bogățiile produse de oameni, prin intermediul taxelor și al impozitelor. Aceasta este interpretarea corectă a celor spuse de Isus. Isus era un om spiritual și spunea lucruri profunde. A îndemna pe cineva să plătească taxele și impozitele nu este un lucru profund. A spune cuiva, însă, că folosirea banilor duce la sclavie, sărăcie, suferință și multe alte probleme sociale este un lucru profund. În consecință, creștinii adevărați, deci cei care într-adevăr îl urmează pe Hristos, ar trebui să susțină învățămintele lui care spun că oamenii nu trebuie să folosească banii în schimburile comerciale.
O lumea mai bună este posibilă. Dacă dorim o lume mai bună trebuie să înțelegem faptul că cei ce se cred stăpânii noștri produc tensiune între oameni, prin tactica numită „dezbină și stăpânește”, pentru ca oamenii să nu se poată uni și să-i alunge de la putere. În consecință, pentru a crea o lume mai bună pentru noi, pentru familiile noastre și pentru concetățenii noștri trebuie să lăsăm deoparte micile vrajbe și să ne unim forțele pentru a ne obține înapoi drepturile noastre furate și anume dreptul la bunăstare și la libertate.
Pentru desființarea monopolului asupra abundenței și a gratuității!
Dorim abundență și gratuitate pentru toți!
Pentru o lume mai bună!
Autor: Mihail Ispan
