Abundenţa în produse şi servicii produce echitate socială într-un mod natural şi firesc fără a fi nevoie de a lua de la cineva ceva.
Mai întâi doresc să precizez ce este aceea echitate socială. Există mai multe definiţii ale sintagmei „echitate socială”. Iată câteva definiţii ale acestei sintagme:
. Echitatea socială înseamnă oportunităţi egale pentru toţi cetăţenii şi are loc într-o societate care asigură un mediu social sigur şi sănătos.
. Echitatea socială înseamnă ca toţi cetăţenii să dispună de un trai decent, de acces la ştiinţă şi informaţie, să poată participa pe deplin la viaţa politică, socială şi culturală a comunităţii şi să îşi poată mări gradul de autonomie în ceea ce priveşte nevoile lor fundamentale. Resursele ţării lor le aparţin în totalitate.
Martin Luther King(n. 15 ianuarie 1929, Atlanta, Georgia – d. 4. aprilie 1968, Memphis, Tennessee) a făcut următoarea observaţie:
„Unde nu există echitate pentru o singură persoană, nu există echitate pentru nimeni.”
Echitatea socială se poate produce numai într-o societate în care:
. sărăcia este inexistentă
. toţi cetăţenii au acces la ştiinţă şi informaţii utile
. toţi cetăţenii au libertate de decizie în raza lor de acţiune
. toţi cetăţenii au posibilitatea de a fi activi în societate
. nu există structuri oligarhice
. distribuţia bunurilor şi a serviciilor se face gratuit şi în funcţie de nevoi
. toţi cetăţenii pot fi mobili
. cetăţenii au posibilitatea de a-şi ridica încontinuu gradul de autonomie
. resursele naturale ale ţării aparţin în exclusivitate cetăţenilor
. ș.a.
Politicienii, mai ales în timpul campaniilor electorale şi în special cei din opoziţie, propovăduiesc faptul că ei doresc să implementeze echitatea socială prin faptul că vor lua de la superbogaţi şi vor da celor săraci. Acest tip de discurs este unul demagogic deoarece superbogaţii sunt oameni foarte puternici şi nimeni nu poate lua nimic de la ei.
În decursul istoriei au fost lideri care au încercat acest lucru, ei au fost însă repede înlăturaţi de la putere sau au fost chiar ucişi.
Într-o societate în care există abundenţă în servicii şi produse, deci într-o societate în care toate produsele şi serviciile sunt gratuite pentru toţi, echitatea socială se produce de la sine într-un mod natural şi firesc astfel încât nu mai eşti nevoit să iei de la cineva ceva.
Să luăm un exemplu concret pentru a înţelege acest fenomen.
Presupun că trăim într-o societate în care există abundenţă, deci trăim într-o societate în care bunurile şi serviciile sunt gratuite pentru toată lumea. Luăm ca exemplu o familie formată din soţ, soţie şi copii. Pentru o astfel de familie sunt necesare cam 2 ha de pământ pentru a trăi în mod decent. Presupun că această familie deţine însă 50 ha de pământ, deci ea deţine un surplus de avere de 48 ha de pământ. Prelucrarea şi întreţinerea surplusului de proprietate, deci a suprafeţei de 48 ha de pământ, nu aduce niciun surplus de avere acestei familii deoarece produsele sunt gratuite şi deci recolta nu poate fi vândută ci va trebui dăruită.
În concluzie prelucrarea acestei suprafeţe de pământ nu este rentabilă pentru familia respectivă şi deci surplusul de avere devine o povară pentru ea. Această familie îşi va păstra doar 2 ha de pământ, iar cele 48 ha le va oferi comunităţii de la care această familie primeşte totul gratuit. Comunitatea va prelua surplusul de avere, deci va prelua cele 48 ha de pământ, îl va împărţi şi va oferi câte 2 ha de pământ familiilor din comunitate care nu deţin pământ.
În felul acesta se produce echitate socială într-un mod natural şi firesc.
Pentru echitate socială!
Autor: Mihail Ispan
