Economia este un joc de sumă zero.
Un joc de sumă zero este un joc la care există un învingător şi un învins, eventual jocul se termină cu o remiză. Pentru a înţelege, într-un mod simplu, ce este un joc de sumă zero putem folosi următorul punctaj: învingătorul primeşte +1 punct, învinsul primește -1 punct, iar în caz de remiză fiecare participant la joc primeşte câte 0 puncte.
Să presupunem că jucătorul A învinge şi jucătorul B pierde. A primeşte +1 punct, iar B primeşte -1 punct. Suma punctelor primite este zero.
Să presupunem că jucătorul B învinge şi jucătorul A pierde. B primeşte +1 punct, iar A primeşte -1 punct. Suma punctelor primite este zero.
În caz de remiză jucătorul A primeşte 0 puncte şi jucătorul B primeşte şi el 0 puncte. Şi în acest caz suma punctelor primite este zero.
Toate jocurile din societatea noastră: fotbalul, baschetbalul, handbalul, boxul, şahul, etc., sunt jocuri de sumă zero. Învingătorul nu învinge datorită unei performanţe excepţionale, aşa cum ni se sugerează, ci datorită faptului că cineva a avut un moment de slăbiciune şi a pierdut partida de joc. Declararea faptului că cineva învinge, sau că a fost învins, este de fapt urmarea regulilor jocului. Dacă, spre exemplu, într-un joc de fotbal nu am lua în considerare numărul de goluri înscrise, ci prestaţia jucătorilor se prea poate ca echipa declarată învinsă la goluri să fi fost mai bună şi deci folosind acest criteriu ar trebui ca aceasta să fie considerată învingătoare. După cum vedem declararea învingătorului este arbitrară şi nu are de a face cu realitatea. Ea se face în urma unor reguli arbitrare.
Dacă luăm în considerare informaţiile de mai sus putem spune că aceste jocuri nu aduc niciun beneficiu societăţii. Ele, fiind jocuri de sumă zero, nu contribuie cu nimic la evoluţia societăţii. Dimpotrivă! Cu aceste jocuri se pierde o energie socială enormă care ar fi putut să fie folosită în vederea evoluţiei societăţii şi astfel nu ar mai fi epuizată în cadrul unor jocuri primitive din care nimeni nu are nimic de câştigat.
Vrem să aruncăm o privire în spatele cortinei.
De aceea ne întrebăm: de ce oare aceste jocuri sunt promovate de sistem cu atâta sârguinţă?
Unul dintre motive este faptul că aceste jocuri aduc bani sub formă de profituri, taxe şi impozite celor din straturile ierarhice superioare ale societăţii. Un alt motiv este faptul că oamenii sunt slăbiţi financiar deoarece trebuie să plătească bilete, abonamente etc. pentru a putea vedea aceste jocuri. Un alt motiv este faptul că prin aceste jocuri se încurajează diviziunea socială prin faptul că fiecare ţine cu o echipă şi uneori se merge aşa de departe încât taberele adverse chiar se urăsc de moarte. Un alt motiv este faptul că oamenii pierd timpul cu aceste jocuri, timp în care puterea îşi poate duce mai departe planurile ei mârşave.
După cum observi, cu ajutorul acestor jocuri, puterea se întăreşte pe sine şi slăbeşte adversarul, ea slăbeşte populaţia, căci pentru putere adversarul suntem noi.
Există însă un motiv mult mai subtil. Cu toate că este subtil el este însă aducător de beneficii foarte mari pentru cei de la putere. Prin jocurile de sumă zero ni se sugerează faptul că este foarte normal, chiar firesc, ca într-o societate să existe învingători şi învinşi, ceea ce nu este adevărat căci se poate construi o societate în care toţi să aibă de câştigat. Ni se sugerează acest fapt deoarece inclusiv economia de astăzi este un joc de sumă zero, iar dacă acceptăm jocurile de sumă zero ca fiind jocuri fair-play atunci trebuie să acceptăm şi modul de funcţionare al economiei. În această economie, cineva poate câştiga bani numai dacă altcineva pierde bani. De aceea este şi economia un joc de sumă zero. Cred că nu mai trebuie să amintesc faptul că în economie câştigătorii şi perdanţii sunt stabiliţi încă de la începutul jocului şi sunt întotdeauna aceeaşi: bancherii care produc bani din nimic sunt întotdeauna câştigători, iar marea masă a populaţiei este întotdeauna pierzătoare.
Într-o astfel de economie, o economie care este de fapt un joc de sumă zero, nu poate exista evoluţie. Învingătorul câştigă exact ceea ce pierde învinsul. De fapt nu există niciun câştig pentru societate. În consecinţă, societatea este practic paralizată. Ea nu se poate dezvolta. Credinţa că trăim într-o societate dezvoltată deoarece dispunem de tehnologii moderne este o iluzie. Tehnologiile prezente nu ne fac mai fericiţi. Dimpotrivă! Ele creează dependenţă, deci libertate mai redusă, dăunează sănătăţii, deci suntem mai bolnavi, dăunează mediului ambiant, deci devenim din ce în ce mai bolnavi şi mai săraci prin distrugerea naturii, şi multe dintre ele sunt folosite la spionarea cetăţenilor, fapt ce distruge încrederea din cadrul societăţii, iar în locul încrederii este introdusă suspiciunea.
Se naşte din nou întrebarea pe care am pus-o şi în alte articole. Cine are interesul ca omenirea să fie paralizată şi să nu poată evolua material şi spiritual?
Desigur că există un răspuns la această întrebare. Indoctrinarea societăţii este însă prea mare pentru a putea formula acest răspuns într-un mod foarte succint şi a spera că el a fost înţeles. De aceea, într-un articol viitor, voi oferi teoria mea cu privire la întrebarea de mai sus. Te previn însă: aşteaptă-te la ceva spectaculos!
Autor: Mihail Ispan
