Ce sunt banii fiduciari?
Bani fiduciari înseamnă bani bazați pe încredere.
Ce sunt banii?
Cercetătorii independenți, care au analizat în profunzime sistemul monetar, au ajuns cu toții la aceeași concluzie: banii sunt datorii. Aceasta concluzie este adevărată, dar exprimată într-un mod incomplet. Definiția banilor exprimată în mod complet și corect este următoarea: banii sunt bilete de afirmare și confirmare a unor datorii inventate și inexistente. Dacă banii ar fi datorii, atunci ne punem întrebarea:
De ce pot cu ajutorul banilor, deci cu ajutorul acestor datorii, să cumpăr alimente, îmbrăcăminte, etc.?
Cu ajutorul unor datorii nu poți cumpăra nimic deoarece datoriile nu au valoare, ci reprezintă o minus-valoare, iar o minus-valoare nu se poate transforma într-o valoare. Dacă datoriile ar putea cumpăra ceva atunci am putea cumpăra ceva și cu datoriile publice. Acest lucru este, însă, imposibil. Aici vreau să scot în evidență faptul că exprimarea „banii sunt datorii” nu funcționează în mod corect. Ea nu funcționează deoarece este o exprimare incompletă. Exprimarea completă, care explică în mod corect ce sunt banii, este următoarea: „banii sunt bilete de afirmare și confirmare a unor datorii inventate și inexistente”.
În acest articol voi argumenta această aserțiune.
Banii se creează de către bancheri, mai precis ei se creează de funcționarii băncilor, în momentul în care cineva face un împrumut la bancă. Toți banii de pe piață au apărut în momentul creditării. Cam 95% din acești bani sunt produși de băncile comerciale și de instituții de creditare, iar restul sunt creați de către banca centrală. Acești bani nu reprezintă valoarea produselor și serviciilor din economie, ci datoriile cetățenilor față de bănci și instituții de creditare. În consecință, banii nu au nicio legătură cu munca, ci cu creditul. Creditul este un împrumut rambursabil acordat de o persoană fizică sau juridică, numită creditor, unei alte persoane fizice sau juridice, numită debitor, și care este cuplat întotdeauna la dobândă, termen de scadență și garanție ipotecară. Acest lucru este cunoscut de tot mai mulți oameni. Totuși, pentru înțelegerea lui de către toți, voi oferi un exemplu plastic.
Dacă persoana X are nevoie de 10.000 de lei se poate duce la bancă în vederea obținerii unui credit în valoare de 10.000 de lei. Banca analizează cererea de creditare și, în anumite condiții, aprobă creditul. Să presupunem că banca aprobă un credit în valoare de 10.000 de lei persoanei X. Funcționarul respectivei băncii introduce în computer seria de cifre ce reprezintă numărul 10.000. În acest fel s-au creat 10.000 lei. Observi aici că funcționarul băncii nu a muncit, spre exemplu, pe câmp la cultivarea de legume pentru a vinde aceste legume și astfel a obține cei 10.000 lei pe care îi împrumută. Funcționarul băncii nu a muncit pentru a obține cei 10.000 lei, iar presupunerea că acești bani aparțin clienților băncii nu este adevărată. În consecință banii nu au nicio legătură cu munca. Banii aceștia au fost creați din nimic în vederea oferirii lor ca împrumut. Cu un împrumut, care în fapt reprezintă o datorie, nu ai cum să plătești ceva. Cu datorii nu poți plăti ceva. Banii nu sunt mijloace reale de schimb.
Singurul mijloc real de schimb este munca. Alte mijloace de schimb mai pot fi produsele și serviciile. Produsele se obțin numai prin muncă, iar serviciile sunt în fapt muncă. După cum observi numai munca este singurul mijloc real de schimb.
Cărțile de economie spun că banii ar fi mijloace de plată.
Cu ajutorul banilor se presupune că plătești alimentele, îmbrăcămintea, chiria, facturile și celelalte produse și servicii de care ai nevoie pentru a putea trăi în mod decent. Pentru a nu complica lucrurile mă voi referi la alimente, însă ceea ce este valabil pentru alimente este valabil pentru toate celelalte produse și servicii. Dacă ai nevoie de o pâine, va trebui să plătești prețul pâinii pentru a o avea. Prețul pâinii nu este valoarea pâinii, așa cum pretind cărțile de economie, deoarece valoarea pâinii nu se poate măsura. Nu există niciun aparat de măsură pentru a putea măsura valoarea pâinii. Prețul este un indicator de deficit de marfă care este folosit, în mod greșit și fraudulos, pentru a afirma o datorie și anume datoria cumpărătorului de a oferi bani pentru pâine în cazul în care acesta dorește să aibă o pâine. A plăti un indicator economic este o aberație. În consecință banii nu sunt mijloace de plată, așa cum afirmă cărțile de economie. În momentul în care cumpărătorul oferă banii în valoare prețului, pentru a cumpăra pâinea, el confirmă faptul că era dator să plătească pâinea. Prin afirmarea și confirmarea acestei presupuse datorii, și anume aceea sub forma prețului, această escrocherie(vom vedea mai târziu de ce prețurile sunt escrocherii) devine legitimă, cel puțin în ochii autorităților. Dacă persoana escrocată este de acord cu escrocarea sa atunci autoritățile privesc această escrocherie ca pe o afacere legitimă dintre două persoane. În acest fel escrocheria devină afacere și deci devine legitimă în fața autorităților.
Și acum să explic de ce plata alimentelor, îmbrăcăminții, chiriei, facturilor, etc. sunt în fapt escrocherii. Toate produsele de pe piață provin de pe Pământ, din Pământ și de la Soare. Bogățiile oferite de Pământ și Soare sunt oferite de Pământ și Soare în mod gratuit. Forța de muncă a oamenilor, deci energia cu ajutorul căreia oamenii efectuează diferite munci, este tot gratuită. Dacă bogățiile naturale și forța de muncă a oamenilor sunt gratuite rezultă faptul că toate produsele și serviiciile trebuie să fie tot gratuite. O altă cale rațională care ne conduce la același rezultat este calea economică. Există o singură modalitate de a obține profit în bani. Pentru a obține profit trebuie să recuperezi toate cheltuielile: salarii, materiale, mijloace de producție, combustibili, energia electrică, locații, impozite, taxe, redevențe, împrumuturi bancare și dobânzile aferente, etc. prin intermediul prețurilor plătite de cetățeni. Recuperarea acestor cheltuieli înseamnă că forța de muncă a fost gratuită, materialele au fost gratuite, mijloacele de producție au fost gratuite, combustibilii au fost gratuiți, energia electrică a fost gratuită, locațiile au fost gratuite, impozitele și taxele nu au fost plătite, bogățiile naturale au fost gratuite, împrumuturile au fost nerambursabile, dobânzile aferente acestor împrumuturi nu au fost plătite, etc. Observăm că pentru mașina economică totul este gratuit. Dacă totul este gratuit, atunci trebuie ca produsele și serviciile să fie și ele gratuite.
În consecință chiria, facturile și prețurile sunt afirmări ale unor datorii inventate și inexistente. Pe limbajul omului de rând ele sunt eschrocherii. Plata lor este confirmarea faptului că aceste datorii ar fi legitime. În consecință, în acest context banii sunt în fapt bilete de confirmare a unei datorii.
Și acum să trecem la subiectul: salariu.
Salariul nu este contravaloarea muncii prestate de angajat, așa cum pretind cărțile de economie. Dacă salariul ar fi contravaloarea muncii prestate de angajat, atunci ar trebui să existe un aparat de măsură care să poată măsura valoarea muncii unui angajat asftfel încât angajatul să primească salariul în funcție de valoarea muncii sale. Acest aparat de măsură nu există și nici nu va exista vreodată așa ceva. Nu poți măsura valoarea muncii unui inginer, a unui medic, a unui muzician, a unui programator, etc.
Dacă salariul nu este contravaloarea muncii prestate de angajat, atunci ce este salariul?
Toți oamenii muncesc pentru a susține structurile de putere. Ei muncesc pentru a produce profituri oligarhiei. Producerea de profituri pentru oligarhie este ținta primordială a muncii lor și nu crearea de produse și servicii pentru populație. Dacă crearea de produse și servicii ar fi ținta primordială a muncii lor, atunci ar fi plătite și celelalte munci folositoare comunității: munca mamelor, munca voluntarilor, munca onorifică, munca inventatorilor și artiștilor, munca scriitorilor, etc.
În consecință numai muncile ce aduc profituri imediate structurilor de putere este recompensată cu bani. Deoarece oamenii susțin aceste structuri de putere, structuri în care bancheri sunt adevărații conducători, aceste structuri oferă la schimb ceea ce ele produc și anume bani. Structurile de putere nu pot oferi în schimb nimic altceva. Ele nu pot oferi spre exemplu legume și fructe, deoarece ele nu muncesc. Ele produc bani din nimic. În consecință aceste structuri oferă la schimb angajaților lor, pentru a recompensa întrucâtva susținerea lor, bani pe care îi produc din nimic. Acești bani, acest salariu, oferiți angajaților sunt bilete de afirmare a datoriilor. Acești bani afirmă faptul că angajatul are datoria de a plăti alimentele, îmbrăcămintea, chiria, facturile, etc. Când angajatul plătește toate aceste lucruri el confirmă faptul că are o datorie. În acest fel, această tranzacție, devine legitimă în ochii autorităților.
În cazul împrumutului de la bancă se procedează în același mod. Banca oferă debitorului bani. Prin acești bani, banca afirmă că debitorul are o datorie. Atunci când debitorul rambursează împrumutul, el confirmă faptul ca a avut o datorie. Observi și aici că banii sunt în fapt bilete de afirmare și confirmare a unei datorii. Chiar și împrumutul bancar este o datorie inventată și inexistentă. Pentru a înțelege de ce împrumutul bancar este o datorie inventată și inexistentă te rog să citești articolul meu intitulat: ÎMPRUMUTUL BANCAR: Fraudă economică.
Întotdeauna când cineva primește bani de la altcineva, el primește în fapt bilete ce atestă o afirmare sau o confirmare a unei datorii. Cantitatea uriașă de bani deținută de superbogații lumii este în fapt o cantitate de bilete ce atestă faptul că acești superbogați nu și-au confirmat datoriile lor. Superbogații lumii au obținut profituri uriașe prin faptul că nu au plătit forța de muncă, nu au plătit materialele, nu au plătit mijloacele de producție, nu au plătit combustibilii folosiți, etc. Aceste lucruri neplătite de superbogații lumii pot fi plătite în bani, ceea ce ar însemna ca toți bani lor ar trebui returnați societății, sau pot plăti cu mijloace reale de plată și anume prin muncă.
Returnarea baniilor de către superbogați, în vederea confirmării datoriilor lor, nu este relevantă pentru o societate al cărei țel este abundența deoarece într-o economie bazată pe abundență toate produsele și serviciile devin gratuite pentru toți, iar banii sunt eliminați.
Acesta este adevărul exprimat în mod corect:
„Banii sunt bilete de afirmare și confirmare a unor datorii inventate și inexistente”.
Autor: Mihail Ispan
