SALARIUL: Ajutor social



Salariul este de fapt un ajutor social.

Mai mult decât atât, el constituie o capcană şi o înşelăciune. Înţelegând acest lucru vei înţelege şi modalitatea prin care te poţi elibera din această capcană.

Te sfătuiesc să laşi deoparte cărţile de economie, în care există numai teze abstracte, informaţii inutile şi chiar minciuni. Te sfătuiesc să nu mai crezi în economiştii sistemului care au tot felul de diplome, titluri şi eventual premii. Dacă diplomele, titlurile şi premiile primite de aceşti economişti ar fi fost certificate ale competenţei lor atunci ar fi trebuit să nu mai existe sărăcie, deficit de mărfuri, exproprieri, foamete, războaie şi crize de tot felul. Omul se cunoaște după roade.
Roadele acestor economişti le ştim cu toţii: sărăcie, deficit de mărfuri, exproprieri, foamete, războaie şi crize. În felul acesta putem spune că îi cunoaştem foarte bine pe economiştii sistemului.

Iată cauza tuturor problemelor din această lume. „Ştiinţa” economică se bazează pe teze abstracte, pe informaţii inutile şi chiar pe minciuni. Pentru a afla adevărul bazează-te pe mintea ta, pe inteligenţa ta şi pe discernământul tău.

Dar să intru în subiect. Deci, după cum am afirmat mai sus: salariul nu este decât un ajutor social. Înţelegând acest lucru vei înţelege şi modalitatea prin care te poţi elibera din această capcană.

Dacă întrebi un cetăţean mediu: „ce este salariu?” el îţi va răspunde în felul următor: „salariul este valoarea/plata muncii mele!”. Este însă acest răspuns corect??? Desigur că nu. Acest răspuns nu este deloc corect. Salariul nu poate fi valoarea muncii tale deoarece nu există niciun aparat de măsură cu care să poţi măsura valoarea muncii unui om. Există un instrument de măsură pentru lungime şi anume metrul. Există un instrument de măsură pentru greutate şi anume cântarul. Există un instrument de măsură pentru intensitatea curentului electric şi anume ampermetrul. Pentru a măsura valoarea muncii unui fermier, a unui zidar, a unui inginer, a unui muzician, a unui parlamentar etc. nu există însă niciun aparat de măsură. În concluzie salariul nu poate fi valoarea muncii tale deoarece valoarea muncii tale nu poate fi măsurată.

Salariul ţi se oferă pentru ca tu să poţi efectua munca ta pe mai departe, deci ţi se oferă pentru ca tu să-ţi plăteşti chiria, facturile, hrana, îmbrăcămintea etc. astfel încât să poţi veni din nou la serviciu şi să execuţi munca de care are nevoie patronul tău. În concluzie, patronul tău îţi oferă ţie un ajutor social pentru ca tu să poţi munci pe mai departe şi deci pentru ca el să obţină mai departe profituri.

Aşa cum statul oferă un ajutor social celor pauperi, deci pentru ca ei să îşi poate plăti chiria, facturile, hrana, îmbrăcămintea etc. aşa oferă şi patronul un ajutor social angajatului său pentru ca firma lui să poată funcţiona în continuare. Dacă patronul nu ar oferi angajatului său un ajutor social atunci angajatul nu ar mai putea veni la serviciu şi deci nu ar mai putea executa munca de care are nevoie patronul său.

În concluzie: salariul este de fapt ajutor social.

Salariul, deci acest ajutor social, este de fapt o capcană.

Deoarece oamenii nu ştiu că salariul este de fapt numai un ajutor social ei se comportă împotriva intereselor lor. Spre exemplu ei cer măriri de salarii. În cazul în care bugetarii cer mărirea salariului este posibil ca după eforturi foarte mari să obţină acest lucru. Cu toate acestea problema lor nu s-a rezolvat deoarece statul va mări taxele şi impozitele, eventual va introduce noi taxe şi impozite, pentru a putea plăti mărirea de salariu a bugetarilor. Dacă angajaţii din domeniul privat obţin măriri de salariu atunci patronii includ măririle de salarii în preţurile produselor. După cum observi măririle de salarii duc întotdeauna la taxe, impozite şi preţuri mai mari. În consecinţă, puterea de cumpărare scade ceea ce face ca mărirea de salariu să nu aibe niciun efect pozitiv asupra nivelului de trai. Acest lucru se întâmplă deoarece salariul nu este altceva decât un ajutor social. Dacă, spre exemplu, statul măreşte ajutorul social atunci el va trebui să mărească taxele şi impozitele pentru a avea bani să plătească mărirea ajutorului social. La fel se întâmplă şi cu salariul. După cum observi salariul şi ajutorul social sunt unul şi acelaşi lucru.

Înţelegând acest lucru şi anume faptul că salariul este doar un ajutor social vei putea înţelege faptul că în mod normal şi firesc ar trebui ca angajatul să fie plătit cu un anumit procent din profitul firmei respective şi nu cu un salariu fix. Patronul ar putea argumenta că tot profitul firmei lui îi revine numai lui deoarece el a făcut investiţii în mijloacele de producţie. Dacă însă reflectăm bine inclusiv angajatul a făcut investiţii. El, angajatul, a investit timp, energie şi bani pentru a deveni apt pentru munca lui. El, angajatul, este de fapt un co-investitor şi nu numai un angajat. El investeşte în continuare timp, energie, capacităţile sale fizice şi intelectuale, talentele sale pentru a rezolva problemele firmei în care lucrează. Aşadar angajatul este de fapt un co-investitor şi de aceea are dreptul la o parte din profiturile firmei în care lucrează.

Faptul că angajatul este privit ca un co-investitor şi deci are dreptul la o parte din profiturile firmei reprezintă un avantaj inclusiv pentru patron. În momentul în care angajaţii vor fi motivaţi cu o parte din profituri atunci ei vor face totul pentru ca firma să meargă şi mai bine. Ei vor face reclamă produselor din firma lor prin faptul că îşi vor informa familia, rudele, cunoştinţele şi alte persoane despre aceste produse. În felul acesta patronul economiseşte sume mari de bani care ar trebui investite în reclamă. Angajaţii se vor implica mai intens şi mai flexibil în procesul de producţie, deci vor avea mai multă libertate de decizie decât într-o firmă cu o organigramă strictă, deci ei vor deveni mai inovativi ceea ce va creşte cifra de afaceri. Datorită faptului că angajaţii preiau responsabilitatea asupra procesului de producţie, ei vor fi mai mulţumiţi și deci fluctuaţia de personal se va diminua. Acest procedeu de retribuţie a angajaţilor duce la bunăstarea societăţii deoarece veniturile lor vor creşte substanţial. După unele calcule, salariile angajaţilor din Europa de Vest sunt de 10 ori mai mici decât cele ce ar rezulta din munca lor în momentul în care ei ar fi retribuiţi cu o parte din profiturile firmei în care lucrează. Salariile angajaţilor din România sunt de 100 de ori mai mici decât ar trebui să fie dacă ei ar fi retribuiţi în funcţie de profiturile firmei.

Pentru a putea cere un anumit procent din profiturile firmei trebuie ca documentele contabile ale firmelor să fie făcute publice. În ziua de astăzi aceste documente sunt secrete de firmă.

Autor: Mihail Ispan