Pe pagina mea de internet „Foc în Agora” public subiecte care, cel puțin în opinia mea, duc la conștientizarea oamenilor. În primul rând tratez subiecte cu tematici științifice atât de natură spirituală cât și de natură academică. De aceea pun foarte mare accent pe adevărul științific. Printre tematicile pe care le tratez m-am hotărât să public și lucrări pe care eu le includ într-o tematică pe care aș putea să o numesc „literatură științifică cu elemente deductiv-inspiraționale”. În cadrul acestei tematici se înscriu, spre exemplu, articolele intitulate:
„STINDARDUL DACIC: Rezultat al celei mai strălucite victorii dacice”
și
„MARDUK: Comandantul anunnakian din Carpați”.
Pe rețelele de socializare câțiva cititori mi-au pus următoarea întrebare cu privire la aceste articole:
„Da! Foarte interesant, însă ce dovezi avem?”
În acest articol doresc să răspund la această întrebare deoarece, după cum am mai spus, țin foarte mult la adevăr și doresc să clarific această situație.
Înainte de a răspunde la întrebarea „ce dovezi avem?” trebuie să știm cum funcționează știința academică pentru a ajunge la adevărul științific și ce înseamnă „adevăr științific”. Pentru a ajunge la adevărul științific, știința academică construiește în prima fază întotdeauna o ipoteză de lucru. Această ipoteză de lucru trebuie să fie destul de solidă, deci trebuie să se sprijine pe argumente, indicii, eventual pe dovezi, în așa fel încât să nu poată fi dărâmată așa de ușor la primul contraargument, la primul contraindiciu sau la prima contradovadă. Această ipoteză de lucru se publică pentru ca oamenii de știință, cercetătorii independenți și multidisciplinari dar și pasionații de tematica respectivă să aibă posibilitatea să o analizeze, să o cerceteze și să o discute.
În decursul timpului se aduc mai multe argumente, indicii și dovezi în favoarea ipotezei de lucru, se aduc însă și contraargumente, contraindicii și contradovezi în defavoarea acestei ipoteze. Dacă numărul de argumente, de indicii și de dovezi este mai mare decât numărul de contraargumente, de contraindicii și de contradovezi, atunci ipoteza de lucru se întărește și poate deveni adevăr științific. Dacă numărul de argumente, de indicii și de dovezi este mai mic decât numărul de contraargumente, de contraindicii și de contradovezi, atunci ipoteza se slăbește și poate să fie considerată a fi falsă. Aceasta este explicarea simplistă a procedurii prin care o ipoteză de lucru devine adevăr științific sau este considerată a fi falsă. Procedeul real este mult mai complex, însă aici nu îmi propun să îl analizez în toată complexitatea sa.
Trebuie să mai știm faptul că rezultatele științelor academice nu pot fi niciodată 100% adevărate. Rezutatele științelor academice nu pot fi niciodată 100% adevărate deoarece fenomenele și formele din Univers sunt în fapt infinite și deci nu poți aduce o infinitate de argumente, de indicii și de dovezi pentru a le demonstra în mod exhaustiv. De aceea „adevărurile științifice” trebuie mereu modificate, îmbunătățite, completate sau eventual chiar înlocuite.
Cele două articole de mai sus le consider a fi ipoteze de lucru destul de solide și de interesante pentru a merita să fie studiate de mai mulți oameni, atât specialiști în domeniu cât și pasionați de acest subiect, astfel încât să ne apropiem împreună din ce în ce mai mult de adevărul științific. Unele argumente, indicii și dovezi le-am expus în cadrul articolelor respective, alte argumente, indicii și dovezi, care necesită o discuție mai amplă și laborioasă, le voi prezenta în cărțile mele viitoare. În consecință, am lansat aceste ipoteze de lucru pentru a le supune la probele de test și a afla dacă ele rezistă sau nu. Dacă te pasionează aceste subiecte te rog trimite-mi argumente, indicii sau dovezi care să întărească ipoteza de lucru. Desigur că poți trimite argumente, indicii și dovezi care să se opună ipotezei de lucru deoarece primordialitatea maximă o are adevărul științific și nu ipoteza de lucru. Eu, însă, consider că ipotezele de lucru lansate de mine sunt destul de solide și au șanse mari de a fi recunoscute a fi adevărate în esența lor de către tot mai mulți oameni.
Aceste articole se bazează pe cercetările mele realizate pe un timp mai îndelungat și în mai multe domenii. Uneori, însă, trebuie să recunosc faptul că datorită lacunelor informaționale care există în clipa de față am fost nevoit să completez aceste lacune informaționale cu elemente deductive. De aceea, acest tip de articole le denumesc ca fiind „literatură științifică cu elemente deductiv-inspiraționale”.
Ipoteza de lucru este prima treaptă spre știință.
Autor: Mihail Ispan
