ÎMPRUMUTUL BANCAR: Fraudă economică



Împrumutul bancar este o fraudă economică. Majoritatea oamenilor nu își dă seama de această fraudă deoarece oamenii nu înțeleg limbajul așa-zișilor experți în economie. De aceea, în acest articol, doresc să explic pe înțelesul tuturor în ce constă această fraudă. În consecință voi evita pe cât posibil jargonul experților, voi folosi un limbaj comun și voi renunța la noțiunile de dobândă, garanție ipotecară, scadență, cheltuieli, profit etc., care ar avea desigur o legătură cu împrumutul, dar în cazul nostru, în dorința de a simpliflica lucrurile, nu au relevanță. Pentru a înțelege mai bine că împrumutul bancar este o fraudă voi concretiza acest aspect cu ajutorul unui exemplu.

Să presupunem că persoana X dorește să împrumute 1.000 de lei de la bancă. Presupunem că împrumutul este aprobat de către bancher. Bancherul produce 1.000 de lei din nimic. Chestiunea cu fracționarea bancară, care dorește să mascheze faptul că bancherii produc bani din nimic, nu este deloc adevărată. Acest lucru l-am explicat în cărțile mele și deci aici nu mai reiau argumentația. Cei care vor aprofunda chestiunea cu fracționarea bancară vor constata că totul este doar o teorie. În practică bancherii produc banii din nimic. Deci bancherul produce 1.000 de lei din nimic. Presupun că persoana X ridică împrumutul sub forma unei bancnote de 1.000 de lei. Această bancnotă cu înscrisul de 1.000 de lei valorează însă, la nivel macroeconomic, deci la nivelul economiei naționale, zero lei și zero bani deoarece nu este acoperită de nicio marfă și de niciun serviciu. Cu alte cuvinte odată cu crearea acestor 1.000 de lei nu s-au creat și bunurile necesare în valoare de 1.000 de lei pentru a oferi acestei bancnote valoarea înscrisului de pe ea. Deci bancnota de 1.000 de lei valorează zero lei și zero bani pentru economia națională.

Persoana X preia bancnota de 1.000 de lei și să presupunem că își cumpără un frigider în valoare de 1.000 de lei. Această persoană are impresia că bancnota de 1.000 de lei valorează într-adevăr 1.000 de lei căci, iată, acum are un frigider. Persoana X nu sesizează frauda deoarece ea gândește la nivel microeconomic, ea gândește numai la nivelul gospodăriei sale. Dacă însă vom gândi la nivel macroeconomic, deci la nivelul economiei naționale, observăm că această bancnotă cu înscrisul de 1.000 de lei nu a produs nimic. Singurul lucru care s-a schimbat la nivel macroeconomic este faptul că un lucru, și anume frigiderul, și-a schimbat proprietarul. Bancnota de 1.000 de lei însă nu a produs nicio marfă și niciun serviciu. În consecință, această bancnotă are în continuare o valoare de zero lei și zero bani pentru societate.

Pentru a înțelege și mai bine această fraudă trebuie să continui povestea.

Presupun că persoana X este de meserie tâmplar și pentru a face rost de 1.000 de lei, în vederea returnării împrumutului, trebuie să construiască două dulapuri. Presupun că persoana X construiește cele două dulapuri și le vinde cu 500 de lei bucata, deci încasează 1.000 de lei pentru cele două dulapuri. Observăm că acești bani, și anume mia de lei încasată de tâmplar pe cele două dulapuri, au valoarea exact de 1.000 de lei deoarece ei sunt acoperiți de valoarea celor două dulapuri. Cu alte cuvinte apariția acestei mii de lei a dus și la apariția a două dulapuri în valoare de 1.000 de lei. În consecință ea are valoarea de 1.000 de lei pentru economia națională.

Presupun că persoana X se duce la bancă și returnează împrumutul. Ea returnează o bancnotă cu înscrisul de 1.000 de lei. Această bancnotă, fiind acoperită de marfă, valorează pentru economia națională într-adevăr 1.000 de lei. În consecință bancherul a oferit economiei naționale zero lei și zero bani și a primit în schimb 1.000 de lei. Acest schimb este în fapt fraudă.

Acum trebuie să-ți mai spun ceva. Această sumă în valoare de 1.000 de lei pe care persoana X a returnat-o bancherului o voi numi generic „returnarea creditului”. Întrebarea care se pune în continuare este următoarea:

„Ce se întâmplă cu suma suma de 1.000 de lei pe care persoana X a returnat-o bancherului?”

În mod general exprimat:

„Ce se întâmplă cu suma de bani care provine din returnarea creditului?”

La această întrebare nimeni, dar absolut nimeni, nu poate răspunde în mod precis. Există însă două teorii. Una dintre aceste teorii spune că banii sunt distruși, iar cealaltă spune că acești bani nu sunt distruși. Prima teorie pare cel puțin ridicolă căci dacă acești bani sunt distruși atunci se impune întrebarea:

„De ce se face atâta caz de nerambursarea creditului dacă banii și așa vor fi distruși când banca nu ar pierde absolut nimic în cazul în care ar fi fost plătite dobânzile aferente respectivului împrumut?”

Dacă cineva nu plătește creditul i se poate confisca averea care va fi oferită la licitație. Banca preia banii câștigați la licitație și, conform acestei teorii, îi distruge. Omul respectiv este distrus din punct de vedere financiar, iar banca nu câștigă absolut nimic în cazul în care dobânzile aferente împrumutului au fost plătite. O altă întrebare referitoare la această teorie, care spune că suma rambursată băncii este distrusă, este umătoarea:

„De ce în caz de criză financiară se insistă ca statul, firmele și oamenii să-și ramburseze împrumuturile din moment ce banii rambursați sunt și așa distruși? Prin rambursarea forțată a împrumutului se distruge chiar și economia însăși.”

Nu există până în prezent nicio lucrare care să precizeze că banii proveniți din rambursarea creditelor ar fi distruși. Chiar și faptul că nimeni nu spune în mod clar dacă acești bani sunt sau nu distruși ridică mari semne de suspiciune cu privire la sistemul economic, bancar și monetar.

Mult mai rațională este teoria care spune că banii proveniți din returnarea creditelor nu sunt distruși. În consecință bancherul a oferit economiei naționale zero lei și zero bani și a primit în schimb 1.000 de lei. Acest schimb este în fapt fraudă.

De aceea returnarea împrumutului luat de la bancă nu este necesar. Acest lucru pare poate incredibil pentru omul de rând, însă datorită faptului că bancherul oferă societății în fapt zero lei și zero bani, returnarea împrumutului nu ar trebui să fie făcută. De aceea Franz Hoermann (n. 23.03.1960), profesor universitar în cadrul Institutului de Control, Administație fiduciară și Contabilitate de la Universitatea de Economie din Viena, spune în cărțile, în articolele și prelegerile sale că împrumutul bancar nu trebuie returnat deoarece bancherul nu a dat nimic în schimb. Desigur că Franz Hoermann folosește în argumentația sa modele economice avansate și termeni economici deoarece el este profesor în economie. Eu, însă, am ales o cale mai simplă pentru a explica faptul că împrumutul bancar este o fraudă pentru ca acest lucru să fie înțeles de cât mai multă lume. Atât argumentația lui Franz Hoermann cât și argumentația mea, cu toate că ele sunt diferite, conduc însă la același rezultat. În consecință împrumutul bancar nu ar trebui returnat.

Aceasta este una din cauzele pentru care trebuie să schimbăm acest sistem monetar fraudulos și distructiv. Din ce în ce mai multe state ale lumii încep să înțeleagă acest lucru și tind să treacă la un sistem monetar suveran. Acest lucru ar trebui să-l facă și țara noastră. Ar trebui să trecem la un sistem monetar suveran care să funcționeze fără dobândă. Introducerea unui sistem monetar suveran fără dobândă ar dubla standardul de viață pentru toți cetățenii deoarece nu ar mai exista dobândă în prețuri precum acum. Vă rog să oferiți aceste și alte informații asemănătoare mai departe pentru a pregăti terenul în vederea schimbării sistemului monetar care va fi un pas înainte în vederea realizării unei societăți bazate pe libertate, adevăr, știință, bunăstare și echitate.

Autor: Mihail Ispan