Determinați prin crez, suntem îndatorați să credem și să pretindem că Biserica este una, sfântă, catolică și de asemenea apostolică. Credem în ea cu fermitate și mărturisim sincer că în afara ei nu există nici mântuire și nici iertare de păcate, precum declară Mireasa în Psalmul [Sgs 6:8]: 'Doar una este porumbița mea, desăvârșita mea. Ea una-i este maicii sale, aleasa celei ce-a născut-o ,' iar ea reprezintă un singur trup mistic al cărui Cap este Hristos și capul lui Hristos este Dumnezeu [1 Cor 11:3]. În ea, așadar, există un singur Dumnezeu, o singură credință, un singur botez [Eph 4:5]. Pe timpul potopului a existat o singură arcă a lui Noe, prefigurând singura Biserică, arca fiind terminată la un singur cot, având un singur pilot și ghid, i.e. Noa, și citim că în afara acestei arce tot ceea ce a subzistat pe pământ a fost distrus.
Venerăm această Biserică ca una singură, deoarece Dumnezeu a spus prin gura profetului: 'Izbăvește, Dumnezeule, sufletul meu de sabie și unica mea de gheara câinelui.' [Ps 21:20] El se ruga pentru sufletul lui, ce îi aparține, inimă și trup; și acest trup, se poate spune, Biserica, El o numea unica din cauza unirii Miresei, a credinței, a împărtășaniilor și a iubirii creștinești a Bisericii. Aceasta este tunica lui Dumnezeu, acea tunică dintr-o singură țesătură, care nu a fost împrumutată, ci a fost trasă la sorți [Jn 19:23- 24]. În consecință, în unica și singura Biserică există un trup și un cap, nu două capete precum un monstru; acesta este Hristos și Vicarul lui Hristos, Petru și succesorul lui Petru, de când Dumnezeu vorbind lui Petru însuși i-a spus: 'Paște oile mele' [Jn 21:17], însemnând oile mele în general, nu acestea, nu acelea în particular, din care înțelegem că El a încredințat lui [n.t. Peter] totul. În consecință, dacă Grecii sau alții vor spune că ei nu se încredințează lui Petru și succesorilor săi, ei mărturisesc că nu sunt oile lui Hristos, căci Dumnezeul Nostru spune în Ioan 'există o singură turmă și un singur păstor.'
Suntem informați de acest text al Evangheliilor că în această Biserică și în puterea ei sunt două săbii și anume cea spirituală și cea temporară. Așa cum au spus Apostolii: 'Iată, aici sunt două săbii' [Lk 22:38] asta înseamnă că în Biserică, de pe vremea când Apostolii au vorbit, Dumnezeu nu a răspuns că ar fi existat prea multe, ci că erau suficiente. Cu siguranță că cel ce neagă că sabia temporală este în puterea lui Petru nu ascultă așa cum trebuie la cuvântul lui Dumnezeu care comandă: 'Pune sabia înapoi în teacă' [Mt 26:52]. Amândouă sunt, deci, în puterea Bisericii, asta înseamnă sabia spirituală și cea materială, dar prima trebuie administrată pentru Biserică și ultima de Biserică; prima în mâinile preotului; ultima de mâinile regilor și soldaților, însă la voința și îngăduința preotului. Cu toate acestea, o sabie se cuvine să se subordoneze celeilalte și autoritatea temporală să fie subiectul puterii spirituale.
Deoarece Apostolul a spus: 'Nu există stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu și stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu' [Rom 13:1-2], însă ele nu vor fi rânduite dacă o sabie nu se subordonează celeilalte și dacă cea inferioară, așa cum este ea, nu este călăuzită spre superior de cealaltă. De aceea, în conformitate cu binecuvântatul Dionisie, este legea divinității ca lucrurile cele mai joase să atingă cel mai înalt loc prin intermediari. Așadar, în conformitate cu ordinea universului, toate lucrurile nu sunt conduse înapoi la ordine în mod egal și imediat, ci cel mai jos de intermediar și cel inferior de superior. Deci trebuie să recunoaștem cu atât mai clar că puterea spirituală este superioară în demnitate și în noblețe orișicărei puteri temporale în orice caz, deoarece lucrurile spirituale sunt superioare temporalului.
Vedem această foarte clar de asemenea la răsplata, blagoslovirea și sfințirea zeciuielii [n.t. este vorba de darea plătită autorităților bisericești] și prin acceptarea puterii însăși și chiar de guvernarea lucrurilor. Pentru că adevărul ne este martor că puterii spirituale îi este dat să stabilească puterea terestră și să judece dacă nu este bună. Așadar, s-a înfăptuit profeția lui Ieremia în ceea ce privește Biserica și puterea ecleziastică: 'Iată, astăzi te pun peste neamuri și peste împărății' și peste ceilalți. De aceea, dacă puterea terestră păcătuiește, ea va fi judecată de o putere spirituală superioară, iar dacă cea mai înaltă putere dintre toate păcătuiește poate fi judecată numai de Dumnezeu și nu de om, în conformitate cu mărturia Apostolului: 'Omul duhovnicesc poate să judece totul şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni' [1 Cor 2:15].
Cu toate acestea, această autoritate (chiar dacă i-a fost dată omului și este exercitată de om) nu este lumească, ci mai degrabă divină, încuviințată lui Petru printr-un cuvânt divin și reafirmată lui și succesorilor lui de către Cel Căruia Peter s-a mărturisit, Dumnezeu spunând lui Petru însuși, 'Orice vei lega pe pământ va fi legat în Ceruri' etc., [Mt 16:19]. În consecință, cel ce se opune acestei puteri sorocite de Dumnezeu, se opune hotărârii lui Dumnezeu [Rom 13:2], în afară de cazul în care el inventează ca Manicheus două începuturi ceea ce este fals și a fost decis de noi ca fiind eretic, deoarece în conformitate cu mărturia lui Moise nu există la începuturi, ci la început Dumnezeu a creat cerul și pământul [Gen 1:1]. Mai mult decât atât, declarăm, proclamăm, definim că este absolut necesar pentru mântuire ca fiecare creatură umană să fie subiect al Pontifului Roman.
Traducerea și editarea: Mihail Ispan
14.05.2017
