REMEDIUL I: Prezentarea ființei umane



Ființa umană este o ființă reală și suverană. Ea poate interacționa cu entitățile fictive precum instituțiile statale, care sunt în fapt firme, firme de utilități, bănci etc. numai prin intermediul persoanei. Ființa umană deține două tipuri de persoane: persoana naturală (engl: natural person) și persoana legală (engl: legal person = strawman). Ființa umană se poate prezenta prin intermediul persoanei naturale sau al persoanei legale. Persoana naturală este proprietatea ființei umane, iar persoana legală este proprietatea statului, iar statul este în fapt o corporație. Pentru a evita multe neplăceri este bine să te prezinți prin intermediul persoanei naturale deoarece numai prin aceasta te poți prezenta ca ființă suverană. Nu este bine să renunți în mod complet la persoana legală deoarece în unele cazuri ai anumite avantaje de pe urma acesteia. Cel mai inteligent lucru de făcut, pentru a evita dezavantajele pe care le poți avea în cazul în care te prezinți prin intermediul persoanei legale, este să faci un contract de împuternicire între persoana naturală și cea legală prin care persoana legală împuternicește persoana naturală cu toate drepturile și în acest fel persoana naturală poate activa sau dezactiva persoana legală în funcție de dorință și necesități. Acest contract de împuternicire îl voi trata într-un articol separat.

În acest articol îți explic modalitatea prin care ființa umană se poate prezenta ca ființă umană în fața entităților fictive precum instituții de stat, care sunt în fapt firme, firmelor, companiilor, corporațiilor, băncilor etc. Pentru a păstra firul logic consider necesar să reiau în mod succint definițiile următoarelor sintagme: ființă umană, persoană naturală și persoană legală.

Ființa umană, numită și om, este o ființă suverană, morală și trihotomică formată din corp invizibil (= spirit și suflet), din corp material (= trup material) și din corp extins (= proprietate echitabilă = toate lucrurile de care are nevoie pentru a putea trăi în mod decent). Ea este dotată cu diferite tipuri de inteligență, cu creativitate și inventivitate. Ființa umană se supune numai legilor naturii, care pot fi intitulate și legile naturale sau legile cosmice, și legilor morale. Ființa umană, fiind suverană, se situează d.p.d.v. al drepturilor sale deasupra entităților fictive precum persoane (notă: termenii „ființă umană” și persoană sunt doi termeni total diferiți), state, instituții statale sau non-statale, bănci, firme, corporații, etc. În consecință, ființa umană are numai drepturi față de entitățile fictive și nu are nicio datorie sau obligație față de acestea.

Persoana naturală, denumită și persoană privată, este o entitate fictivă ce ia naștere în mod natural în momentul nașterii copilului și constă în setul de date ce definește copilul respectiv și anume: numele și prenumele copilului, sexul, data nașterii, locul nașterii, numele și prenumele părinților, etc. Persoana naturală este o persoană suverană care are drepturi inalienabile și proprietate privată formată din teren, locuința sa și mijloace de producție care îi oferă capacitatea de a trăi în mod decent. Persoana naturală este proprietatea privată a ființei umane. Ea are capacitatea de a încheia contracte verbale sau în scris cu alte persoane naturale. Aceste contracte sunt asigurate prin ființa umană. Ea are bonitate (= capacitate de plată și de credit = solvabilitate = solvență) și este întotdeauna creditor față de entitățile fictive și niciodată debitor. Persoana naturală poate datora ceva numai unei altei persoane naturale de la care a împrumutat ceva. Persoana naturală este o persoană responsabilă și aduce lucrul împrumutat la termenul fixat. Persoana naturală nu este rezident al vreunei corporații, nu este individ, nu este cetățean, nu este funcționar public și nu este angajată în negoț și nici în afaceri. Ea nu are voie să plătească impozite și nici taxe. Persoana naturală se supune legilor naturii și celor morale.

Persoana legală, denumită și persoană publică, este o entitate fictivă ce ia naștere în mod artificial în momentul creării „certificatului medical constatator al noului-născut” de către stat, statul fiind în fapt o corporație. Ea este definită de setul de date ce definește copilul respectiv și din setul de date pe care funcționarul public, respectiv medicul, din însărcinarea statului le completează în formularul denumit „certificatului medical constatator al noului-născut” și anume: CNP (= codul numeric personal), numărul certificatului, semnătura și parafa medicului și alte date adiționale. Codul numeric personal indică faptul că persoana face parte din personalul corporației și deci este angajata corporației respective care are nume de țară.

Persoana legală se numește în codul civil persoană fizică deoarece setul respectiv de date se află pe un suport fizic, el se află de obicei pe o hârtie securizată sau pe un card de plastic. Persoana legală servește pentru ca ființa umană să interacționeze cu statul. Dreptul ce se aplică persoanei legale este dreptul civil (lat. civilis = cetățean) și cel jurisprudențial (= sistem de drept comun), însă deasupra tuturor acestor dreptul se află UCC-ul (= Uniform Comercial Code) denumit și legea maritimă sau legea amiralității. Datorită faptului că statul este în fapt o corporație, constituția statului, legile organice și cele ordinare sunt în fapt doar condiții contractuale ce fac parte din contractul de adeziune (engl: contract of adhesion) numit și contractul standard formal (engl: standard form contract) ce se consideră a fi încheiat între stat și persoana legală.

Persoana legală este un angajat și servitor al statului (= corporației), nu poate revendica niciun drept, iar statul îi oferă așa-numitele privilegii (= beneficii) în schimbul serviciilor aduse statului. Aceste „privilegii” sunt însă privilegii specioase și constă în fapt numai din dreptul de a folosi însemnele, parafele și codurile statului de pe actele create de guvern. Codurile sunt în fapt numai cifre, numere sau coduri alfanumerice ca spre exemplu: numărul și CNP-ul de pe certificatul medical constatator al născutului viu, numărul și seria de pe certificatul de naștere, codul țării, seria pașaportului, numărul personal din pașaport, numărul de asigurare socială, codul poștal și alte cifre, numere și coduri alfanumerice asemănătoare.

În schimbul acestor „privilegii” ființa umană trebuie să renunțe la toate drepturile inalienabile ce decurg din trustul public fiduciar. Ea devine astfel sclava guvernului. Persoana legală este o creatură a legii, o entitate artificială și fictivă, un ens legis. Ea apare prin crearea „certificatul medical constatator al născutului viu”. Prin asigurarea socială persoana legală dobândește „privilegii” (= licențe) acordate prin franciza națională a guvernului, guvernul fiind francizorul.

Maxima legii:
„Lex non cogit ad impossibilia.” = Legea nu poate impune imposibilul.
Ballentine's Law Dictionary

În acest articol ofer exemple de definiții și maxime ale legii, nu pentru că acestea ar fi întotdeauna corecte, ci pentru a înțelege modul în care gândesc cei ce fac legi, i.e. politicienii, și cei ce folosesc legile, i.e. judecători, procurori, avocați și juriști. În momentul în care înțelegem cum gândesc aceștia, putem găsi modalități de rezolvare ale problemelor noastre.

„Unde există adevăr, nu există ficțiunea legii.”
Black`s Law Dictionary

„Conform legii contractelor, licența este un permis acordat de o autoritate competentă ce conferă un drept de a săvârși o faptă care fără o astfel de autorizație ar fi ilegală sau ar fi un delict sau o ofensă.”
Black's Law Dictionary

Noi nu trebuie să facem greșeli. Respingerea certificatului de naștere care include legea maritimă nu ne aduce niciun beneficiu și este un pericol inutil pentru noi, oamenii. Noi nu putem respinge ceva ce nu ne aparține. Certificatul de naștere (= CN) este irelevant deoarece toate persoanele înregistrate sunt în fapt persoane legale, deci sunt bunuri fără viață. Prin păstrarea CN-ului rămâi în posesia drepturilor de utilizare a CQV (= Cestui Que Vie) prin folosirea persoanei legale și astfel deții destulă autoritate legală. Poți, spre exemplu, să produci o obligațiune legitimă cu ajutorul CN-ului sau, cu puțină imaginație, se poate pune mâna pe proprietatea privată și pe contul fiduciar.

Maxima legii:
„Cel ce neglijează să își exprime drepturile, nu are niciun drept.”

Un cetățean datorează statului loialitate, deoarece statul îl protejează. Deoarece statul a degenerat și s-a transformat într-o corporație și jurisdicție, ar fi bine să reziliem și să respingem și această loialitate, cel mai bine cu un afidavid. Loialitatea noastră aparține țării, nu corporației. În fața entităților fictive ne putem prezenta ca ființă umană în viață printr-o înregistrare completă și tehnico-administrativă care să documenteze suveranitatea noastră și intențiile noastre față de guvern. Eliminăm presupunerile nelegitime, scăpăm de „privilegii” și ne declarăm ființe umane, libere și suverane pe care guvernul trebuie să le slujească. Cu această înregistrare tehnico-administrativă avem o dovadă în fața tribunalului în care nu ne vom duce.

Maxima legii:
„Invito beneficium non datur.” = Nimeni nu este obligat să accepte un beneficiu împotriva încuviințării sale.
Bouvier's 1856 Law Dictionary

Maxima legii: „Acel ce primește beneficiul trebuie să suporte povara.”
Bouvier`s Maxims of Law 1856

Ne folosim de avantajul să nu utilizăm formularele guvernului deoarece nu există formulare pentru un astfel de scop. Prin schimbarea adresei nu mai suntem subiectul jurisdicției corporației România. Acum suntem complet străini pentru stat și guvern. Noi am devenit imuni și separați de stat și guvern.

Nu mai există autorități căci toate autoritățile se află în faliment nedeclarat și sunt executate silit. Fiecare funcționar public răspunde în mod personal. Noi suntem în fapt deja liberi și suverani, dar nu în cap. Nu statul și guvernul este obstacolul principal, ci noi înșine. Partea contractuală a dispărut. Nu există proprietate privată deoarece totul, inclusiv noi, aparține corporației și noi închiriem proprietatea corporației prin faptul că plătim impozite și taxe. Nu există guvern deoarece nu există drepturi inalienabile pe care le poate apăra și pentru că nu există proprietate privată. Toată proprietatea privată a devenit proprietatea corporației prin faptul că toți au tăcut, iar tăcerea este interpretată de sistem ca fiind un accept tacit.

Maxima legii: „Qui tacet consentire videtur!” = Cel ce tace pare să consimtă!
Bouvier's 1856 Law Dictionary

Pentru fiecare lege sau contract, legea este în fapt un contract, trebuie să existe o cale legală (= un remediu) care să aibă și clauză de ieșire. Arma noastră principală este reîntoarcerea de la persoană legală la persoana naturală care este în fapt proprietatea ființei umane și prin care ființa umană se exprimă în cadrul conversației cu autoritățile statului (= corporației). Aceasta se poate face cu ajutorul unei declarații de existență în viață a ființei umane făcute printr-un afidavid. O altă cale este de a încheia un contract cu persoana legală și să facem din persoana legală parte beneficiară. Conform UCC partea beneficiară este parte securizată (engl: secured party).

Scopul nostru este să ne despărțim de corporația Romania, iar aceasta înseamnă:

. retragerea completă, legală și comercială din corporația România (= Ro Inc.) și din U.S. Inc.
. confirmarea localității în care ne-am născut, dacă aceasta este de dorit
. nu renunțăm la naționalitate, dacă aceasta este de dorit
. să devenim oameni suverani, în loc de persoane dependente de niște entități fictive și care sunt subiecte ale unei jurisdicții
. să devenim non-contribuabili
. să devenim o persoană apatridă (nu de jure), însă să devenim un om
. să renunțăm la asigurările sociale, însă să fim oameni bine „asigurați”

Maxima legii:
„Si quis custos fraudem pupillo fecerit, a tutela removendus est.” = Dacă un epitrop/protector se comportă în mod fraudulos față de epitropie/protejat, el trebuie eliminat din curatelă/tutelă.
Bouvier´s Maximes of Law

Înainte de a prezenta soluția completă (= remediul) este bine să cunoaștem definția legală a unor termeni.

„Locuitor este cel ce rezidează actual și permanent într-un loc dat și are aici domiciliul său.”
Ex parte Shaw, 145 U. S. 444, 12 Sup. Ct. 935, 36 L. Ed. 768; The Pizarro, 2 Wheat. 245, 4 L. Ed. 226

„Cuvintele locuitor, cetățean și rezident aflate în diferite constituții ce definesc calificările electorilor înseamnă același lucru. Locuitor, rezident și cetățean este acela ce se află în locul unde are domiciliul său sau casa sa.”
Cooley, Const. Dim. *600

„Locuitor este acela care domiciliază actual și permanent într-un loc dat și are aici domiciliul său. Cuvintele locuitor, cetățean și rezident sunt folosite în diferite constituții pentru a defini categoriile de votanți, ele înseamnă același lucru. Ești locuitor, rezident sau cetățean la locul în care ai domiciliul sau casa.”
Black´s Law Dictionary

Locuitor:
„Persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat.”
Dex.ro

„Termenii de individ, străin, rezident și rezident străin sunt echivalenți.”
(26 CFR §1.1441-1(c) (3) și 26 U.S.C. §7701(b)(1)(B))

Indigen, băștinaș, slugă (engl: domestic):
„Indigen, băștinaș, slugă, în mod complet servitori indigeni, sunt servitorii care locuiesc în aceeași locuință ca și stăpânul lor.”
Black´s Law Dictionary

„Cetățean, în general, este un membru a unui oraș liber sau a unei societăți juridice (civitas), ce posedă toate drepturile și privilegiile de care se bucură orice persoană aflată sub constituție și guvern și este subiectul datoriilor corespunzătoare.”
Black´s Law Dictionary

„Rezident este cel ce are reședința sa într-un loc. Rezident și locuitor au semnificații diferite. Cuvântul locuitor implică o ședere mai fixă și mai permanentă decât rezident. Un rezident nu poate fi îndreptățit la a avea toate privilegiile sau să fie subiectul tuturor obligațiilor pe care le are un locuitor.”
Black´s Law Dictionary

Rezident vine de la termenul latin „res” = obiect, material, marfă, afacere.

Rezident:
„Rezident este cel care locuiește într-un stat străin.”
Dex.ro

Rezident străin:
„Rezident străin este un nume dat unui străin care are de gând să trăiască în Statele Unite în mod permanent.”
Black´s Law Dictionary

„În sensul diverselor jurisdicții federale, cetățenia și domiciliul sunt sinonime.”
Black's Law Dictionary, Sixth Edition, p. 485

„O corporație este un cetățean, rezident sau locuitor al statului sau al țării prin și sub legile prin care a fost creat și numai al statului și al țării.”
19 Corpus Juris Secundum (C.J.S.), Corporations, §886 (2003)

Se vede de departe că acest act a fost redactat și scris de o ființă umană și nu de o persoană legală. Scrierea numelui cu minuscule înseamnă un om suveran, o persoană naturală privată, fără domiciliu, de aceea nu este contribuabil și deci nu trebuie să plătescă taxe și impozite, este creditor pentru guvern, nu este răspunzător în fața corporației și a guvernului, toate relațiile comerciale le tratează la lungimea brațului, deci nu are nicio relație fiduciară, capabil de interacționa juridic pe baza dreptului cutumiar și adversarul nu are mijloace legale de a-l ataca (fără recurs). Dacă primești scrisori de la „autorități” sau firme, nu trebuie să le accepți deoarece în casa ta nu există o persoană legală căreia să-i facă cineva o ofertă contractuală. În următoarele rânduri îți voi explica rând pe rând semnificația termenilor și sintagmelor din acest document. Adresa din acest document este doar o adresă fictivă ce o ofer ca exemplu.

Domiciliul

Ca ființe spirituale locuința noastră permanentă nu este pe Pământ, ci în cer, deci noi suntem ființe spirituale aflate în tranzit aici pe Pământ. Fără un domiciliu aflat în jurisdicția statului (= corporației) suntem considerați ca străini non-rezidenți, iar străinii non-rezidenți nu sunt parte a unui contract de franciză ce conține „privilegii” și deci nu au nicio relație cu statul.

„Cine nu are domiciliu, nu poate lua parte la procese și nu poate fi acționat în justiție, nu are statut sau statut civil, nu este un cetățean statutar, nu este o persoană legală și nu este nici individ.”
26 U.S.C. §3121(e) and 26 C.F.R. §1.1-1(c)

Explicat într-un mod simplu: noi devenim străini non-rezidenți și non-persoane.

Se ridică următoarele întrebări:

Cui i se referă termenii de „adresă” și cel de „domiciliu”?
Persoanei naturale sau persoanei legale?

Persoana naturală este proprietatea ființei umane și își are domiciliul într-un loc geografic. Domiciliul persoanei legale (= funcționarului public) este adresa jurisdicției sub a cărei autoritate se află. Adresa nu are substanță, decât poate cele câteva micrograme de cerneală cu care este scrisă și poate bucățica de hârtie pe care este scrisă.

Adresa nu poate fi o locație geografică. În plus, locația geografică descrisă de adresă nu este teritoriul suveran al unui stat, așa cum crede majoritatea oamenilor, ci numai terenul unei firme precum Washington D.C. Washington D.C. nu aparține S.U.A. Washington D.C. este un stat aparte structurat sub forma unei firme, sub forma unei corporații. Dacă te găsești într-un alt stat și într-o altă jurisdicție decât cea în care se află domiciliul tău, atunci legile din jurisdicția în care se află domiciliul tău nu mai sunt obligatorii pentru jurisdicția străină în care te afli.

Maxima legii:
„Aceluia ce își exercită jurisdicția în afara teritoriului său poți să nu te supui cu impunitate .”(n.a. impunitate = scutire de pedeapsă pentru nesupunere)
Ballentine's Law Dictionary

Prin cele două amendamente la constituția Statelor Unite, al 13-lea din 1865 și al 14-lea din 1868, a fost abolită sclavia, dar numai sclavia forțată, deci aceea care nu este dorită de sclav în mod explicit. Ființa umană este transformată în persoană legală prin faptul că deține acte de identitate și număr de asigurăre socială, iar această persoană legală este considerată a fi un angajat al statului (= corporație) și funcționar public cu domiciliul în jurisdicția statului. Ca angajat al statului (= corporație) trebuie să stai la dispoziția statului tot timpul și să pui cutia poștală la dispoziția lui pentru a primi ordinele sale (= ordine de plată, citații, impozite, taxe etc.) și pentru a le executa.

Domiciliul nu este un sediu geografic în acest caz, ci este considerat un birou al statului cu sediu în statul (= corporația) respectiv care are sediul central în Washington D.C. Natura legii constă în faptul că tot ceea ce creează legea poate fi controlat de lege. Legea este creată de stat și deci statul poate controla ceea ce a creat el prin lege. Juriști cred în mod eronat că ei fac legi pentru a controla oamenii, însă legile pot controla numai domiciliul (= biroul) în care stau persoanele legale (= entități fictive create de lege). Aceste persoane pot fi controlate atâta timp cât ele nu sunt private și nu sunt nici străine. Tot ceea ce nu a creat statul (= corporația) este privat și străin. Noi, oamenii, în calitate de cetățeni, cetățenii fac parte din personalul corporației și sunt funcționari publici (vezi numărul personal din pașaport), avem un birou (= locuință) care se află în jurisdicția guvernului. Putem să ne declarăm ființe umane prin rezilierea acestui birou.

Concluzia: o parte fără statut civil (= public) este: un non-rezident, un străin aflat în tranzit, o persoană apatridă, un om aflat în tranzit și un mort civil. Toți aceștia, conform legii, au un domiciliu străin. Un domiciliu înseamnă să devii subiect al cuiva. Prin alegerea domiciliului delegăm drepturile guvernului. Ne mutăm astfel încât guvernul să ne devină străin. Guvernul devine străin prin faptul că domiciliul nostru nu se va afla în jurisdicția lui. Este o intervenție a unui guvern străin în suveranitate noastră, atunci când acest guvern vrea să decidă drepturile noastre civile.

Domiciliul determină jurisdicția căreia trebuie să te supui, iar domiciliul se referă numai la prezența fizică și intenția să rămâi acolo în mod permanent. Noi nu avem intenția să rămânem în mod permanent la locul jurisdicției care se află pe o mică bucată de hârtie. Când vom încheia contractul dintre noi, ca ființe suverane, cu guvernul, trebuie să tratăm guvernul-paiață ca parte privată. Noi vom acționa ca parte a unui contract privat. În felul acesta autoritățile din guvernul-paiață nu mai dețin imunitate suverană, oficială și judecătorească asupra noastră. Recapitulăm: O constituție creează un trust public care este o entitate artificială. Corpul trustului este format din toate drepturile publice și toată proprietatea publică.

Fiduciarii (= administratorii) trustului sunt toți aceia care sunt locuitori, cetățeni, străini, rezidenți etc. care lucrează pentru guvern ca funcționar public, este asigurat social și contribuabil. Toți cetățenii privați, nu funcționarii publici, sunt beneficiarii. Constituitorul trustului este statul și guvernul său. Oamenii nu sunt parte a acestui contract și nu sunt nici fiduciari și nici beneficiari ai unor licențe oferite de guvern. Toate acestea sunt strâns legate de domiciliu.

„Localitatea este determinantă la aplicarea constituției, de aceea ea contează la procedurile juridice, și nu statutul oamenilor ce locuiesc în ea.” Balzac v. Porto Rico, 258 U.S. 298 (1922) pagina 258 U. S. 309

Dacă nu există localitate, utilizarea constituției nu mai este posibilă.

Adresa

Înainte de a ne configura adresa doresc să îți atrag atenția asupra unor aspecte importante în acest context. Dicționarele juridice ne învață faptul că ființa umană este singura realitate, iar legile și entitățile create de ele sunt ficțiuni juridice. Entitățile reale nu pot interacționa în mod direct cu entitățile ficționale. Entitățile reale pot interacționa cu entitățile ficționale prin intermediul unei alte entități ficționale și anume prin intermediul unei persoane legale denumite de lege persoană fizică. Se numește persoană fizică deoarece această persoană este formată dintr-un set de date aflate pe un suport fizic care este de obicei o hârtie securizată sau un card din plastic. Numai persoana legală poate să interacționeze în domeniul juridic. Ființa umană nu are ce căuta în domeniul juridic deoarece ea nu există în acest domeniu. Ființa umană se află deasupra domeniului juridic și deci deasupra entităților fictive create de acest domeniu deoarece ea este aceia care le-a creat. Ființa umană poate interacționa cu entitățile fictive inclusiv prin persoana naturală care este proprietatea privată a ființei umane. Prin acest remediu ființa umană interacționează cu entitățile fictive de pe poziția suverană a ființei umane. Adresa personală este o adresă statală de firmă a unei persoane legale cu statut public și este un „privilegiu generos” al guvernului.

După cum știm deja, nimeni nu deține nicio proprietate, așa încât noi suntem numai arendași. După ce am observat că persoana legală nu ne aparține, ne întrebăm acum: „cui îi aparține adresa?”. Adresa aparține statului, deci nu avem voie să o numim „adresa noastră”. Adresa o utilizăm deoarece am primit licența utilizării ei de la stat, iar acesta este un privilegiu, iar privilegiu înseamnă supunerea statutului statului (statutul statului = contractului corporației). De aceea trebuie să schimbăm ceva la adresă. În primul rând ne interesează definiția domiciliului și a adresei:

„Domiciliul este locul în care un om și-a fixat locuința sa și a familiei sale în mod voluntar, nu pentru un scop special sau temporar, ci cu intenția conștientă de a-și face o casă permanentă, până în momentul în care ar putea apărea un eveniment neașteptat care să-l îndemne la adoptarea unei altei case.”
Black´s Law Dictionary

„Adresa este o parte a unei note de plată prin care se atribuie o descriere adecvată și tehnică a reședinței (= judecătoriei) în care nota a fost completată. Un sediu de afaceri sau o rezidență.”
Black´s Law Dictionary

MP = Microprint:

MP înseamnă microprint și arată faptul că adresa a fost redactată de o ființă umană.

Tipuri de scriere a numelui și semnificația lor:

Există cel puțin cinci tipuri diferite de a scrie numele:

Ființă umană: dumitru liteanu
dumitru liteanu are toate drepturile de la creator

Persoană naturală: Dumitru Liteanu
Dumitru Liteanu are toate drepturile înscrise în Magna Charta

Persoană artificială: Dumitru LITEANU
Dumitru LITEANU are doar câteva drepturi

Persoană corporatistă: DUMITRU LITEANU
DUMITRU LITEANU are numai drepturile oferite de amiralul corporației

Nume de război: LITEANU, DUMITRU
LITEANU, DUMITRU nu are drepturi și este sclavul amiralului

Sui juris = de drept

„Sui juris: lat. De drept; posedând drepturi civile și sociale depline; nu îi lipsește niciun drept, nu se află sub puterea altora și nici nu este tutelat de cineva. Având capacitatea de a-și administra propriile afaceri; are capacitatea juridică de a acționa pentru sine însuși.”
Black's Law Dictionary

Privat

„Privat: nu este oficial.”
Black's Law Dictionary

Privat este acela ce este proprietar asupra forței sale proprii de muncă, asupra corpului său și a averii sale, este egal în fața legii cu guvernul, este non-rezident al statului (= corporației), nu este entitate publică existentă în legile statutare, nu este angajat într-un oficiu public sau în comerț și afaceri, nu este legat prin contracte prin statute publice sau prin privilegii publice sau prin drept public sau francize ale guvernului; este proprietar absolut și nu este subiectul constrângerilor legale.

c/o = care of = la = temporar ca subchiriaș

c/o: care of cu sensul de „la”, cu semnificația de „temporar ca subchiriaș”, pentru a nu trezi impresia unui domiciliu, care a fost luat în intenția conștientă de a locui permanent.

[Codul poștal] în paranteze drepte

[ ]: Parantezele drepte exclud codul poștal care este considerat a fi un privilegiu.

Codul poștal nu ne aparține, ci aparține statului și este considerat a fi un „privilegiu” oferit de stat (= corporație), al cărui titlu nu îl avem și asta ne transformă în subordonați ai statutelor guvernamentale (statute guvernamentale = așa numitele legi).

Codul poștal îl utilizăm deoarece am primit licența utilizării lui de la stat, iar acesta este un privilegiu, iar privilegiu înseamnă supunerea statutului statului (statutul statului = contractului corporației). Deci punem codul poștal în paranteze drepte pentru a exclude privilegiul.

Amprentă

Documentul se sigilează cu o amprentă a policelui în cerneală roșie, în colțul drept de jos al textului precum în exemplul de mai sus. Amprenta policelui semnifică ființa umană vie. Culoarea roșie semnifică sângele, deci semnifică o ființă umană prin ale cărei vase de sânge curge sânge, deci semnifică o ființă umană vie. Culoarea roșie mai simbolizează și legea pământului. Culoarea albastră semnifică apa și înseamnă jurisdicție maritimă, deci înseamnă UCC (= Uniform Comercial Code).

Emblemă

Lângă amprentă, în partea dreaptă a ei, se aplică o copie a emblemei neamului sau a familiei. Emblema neamului sau a familiei semnifică neamul din care te tragi sau familia căreia îi aparții. Această copie poate fi de mărimea unui timbru poștal. Emblema completează sigilarea documentului. Pentru a sublinia și mai mult faptul că documentul a fost realizat de o ființă umană vie poți scrie cu scris de mână întregul text.

Autograf

Ființele umane vii își sigilează documentele lor cu un autograf. Persoanele legale precum instituțiile, firmele, corporațiile, fiind entități fictive și fără viață, folosesc semnăturile funcționarilor publici sau de multe ori documentele acestor entități nu sunt semnate. În sensul strict al cuvântului funcționarii publici nu au voie să ni se adreseze deoarece noi aparținem unui stat străin. Autograful îl scriem cu prenume și nume în cerneală roșie în modul arătat mai sus. Culoarea roșie semnifică sângele, deci semnifică o ființă umană prin ale cărei vase de sânge curge sângele, deci semnifică o ființă umană vie. Culoarea roșie mai simbolizează și legea pământului. Culoarea albastră semnifică apa și înseamnă jurisdicție maritimă, deci înseamnă UCC.

Suveran

Persoana naturală este reprezentanta și proprietatea de drept a ființei umane, iar ființa umană este suverană. Suveranitate ființei umane afirmată prin intermediul persoanei naturale înseamnă că într-un proces judiciar de tip financiaro-bancar în care adversarul este o entitate fictivă (= instituție, firmă, bancă etc.) ființa umană nu poate niciodată pierde deoarece ea se află deasupra legilor create de om și deasupra tuturor entităților fictive. Suveranitate ființei umane afirmată prin intermediul persoanei naturale înseamnă că ea are bonitate (= capacitate de plată și de credit = solvabilitate = solvență) și este creditor.

„Suveranitatea este posesia de putere suverană. Ea înseamnă autoritate politică supremă și control maxim asupra constituției și a sistemului de guvernare și a administraței guvernului. Ea este sursă independentă de putere politică din care derivă toate puterile specific politice.”
Black's Law Dictionary

Ființa umană este suverană și de aceea ea se află deasupra constituției, a sistemului de guvernare și a administraței guvernului. Ființa umană este puterea suverană din care derivă toate puterile politice. Ea își exprimă această suveranitate prin intermediul persoanei naturale deoarece ființa umană nu este menționată în sistemul legislativ. Ea nu este menționată în sistemul legislativ deoarece ființa umană, spre deosebire de sistemul legislativ, este reală în timp ce sistemul legislativ este ficțional. O entitate ficțională nu poate interacționa cu o entitate reală, însă entitatea reală se află deasupra unei entități ficționale.

Persoana legală, numită de lege persoană fizică, este un angajat public și este creată de actele de identitate și de numărul de asigurare socială. Ea are „privilegii”! Prin asigurarea socială persoana legală dobândește „privilegii” sub franciza națională a guvernului, guvernul fiind francizor.

Franciză:
Dreptul acordat de o întreprindere (= francizor) cu renume unei alte întreprinderi prin care aceasta din urmă poate să exploateze drepturile de proprietate intelectuală sau industrială ale francizorului, în schimbul unei contribuții financiare, în scopul producerii sau livrării de bunuri sau al prestării de servicii.

„Privilegiile” dobândite de persoana legală se oferă în schimbul pierderii drepturilor inalienabile ale ființei umane. Toate instituțiile statului, toate tribunalele și toate autoritățile, inclusiv poliția și instituțiile religioase, sunt firme comerciale înregistrate și listate la Dun&Bradstreet care acționează în conformitate cu UCC (= Codul Comercial Uniform). În consecință, constituția, legile organice și legile ordinare sunt condiții contractuale, iar cererile autorităților către oameni sunt așadar oferte comerciale care pot fi respinse total sau parțial sau pot fi acceptate. Instituțiile statului nu mai au putere suverană.

Non-subiect al jurisdicției

Non-subiect al jurisdicției înseamnă faptul că nu ești subiect (= supus) al jurisdicției fictive a corporației România. În consecință, legile naționale (= contractul corporației) nu au nicio influență asupra ta atâta timp cât nu le accepți.

În afara BAR și CROWN

Acest sistem protejează și menține interesele sistemului bancar privat printr-o breaslă care se auto-intitulează International Bar Association (= IBA), numită și BAR, în care se regăsește baroul de avocați. Uniunea Națională a Barourilor din România (= UNBR) este doar un compartiment al IBA. Chiar denumirea din limba română de barou (= bar + ou) ne spune că baroul este un ou, deci o creație, al BAR-ului. Toate barourile sunt conexate direct la IBA și la Inns of Court din City of London.

Expresia „Inns of Court” este termenul folosit pentru cele patru barouri „The Honourable Society of the Inner Temple”, „The Honourable Society of Middle Temple”, „The Honourable Society of Gray's Inn” și „The Honourable Society of Lincoln's Inn”. „The Honourable Society of the Inner Temple” și „The Honourable Society of Middle Temple” se află în City of London, iar „The Honourable Society of Gray's Inn” și „The Honourable Society of Lincoln's Inn” se află în apropiere de City of London. Termenul „inn” din limba engleză se poate traduce în românește prin următoarele cuvinte și expresii: birt, cârciumă de țară, han, ospătărie, școală de avocatură, școală de barou și școală de drept. Clădirile și toate celelalte edificii în care Inn-ul își desfășoară activitatea se numesc Hospitium care este un termen din care a apărut cuvântul românesc ospiciu. Cuvintele vorbesc de la sine! Niște indivizi care se ocupă tot timpul cu minciuni, înșelăciuni, escrocherii și crearea de entități fictive nu pot fi în deplinătatea facultăților lor mentale.

Ființa umană se află deasupra legilor umane deoarece legile umane sunt create de ființa umană. Legile umane sunt în fapt doar niște condiții contractuale, iar condițiile contractuale pot fi respinse de o parte a contractului și devin în felul acesta invalide. Singurele legi valabile pentru ființa umană sunt legile Universului, care pot fi denumite legi cosmice sau legile naturii, din care fac parte și legile morale. În consecință, adevărul este că ființa umană nu are ce căuta într-o asociație fictivă precum BAR-ul care se ocupă cu interpretarea unor condiții contractuale denumite legi.

Statul the City of London este centrul financiar al lumii și sediul central al Francmasoneriei și al cartelului economic numit și The Crown (= Coroana = Autoritatea Regală). Coroana (= Autoritatea Regală) nu este Familia Regală și nici Monarhia Britanică, ci aparține statului corporatist City of London. Toate persoanele înregistrate în arhivele sistemului sunt considerate a fi proprietatea coroanei. Chiar și termenul de „înregistrat” ne spune că prin înregistrare ești trecut în arhivele regelui, deci în arhivele coroanei regale. „Regis” este un termen latin și înseamnă „al regelui”. Ființa umană nu este totuna cu persoana și deci nu se supune așa-numitei coroane.

Fără adresă

Adresa este o jurisdicție a guvernului și este folosită de acesta pentru a-ți trimite ordinele lui (= ordine de plată, impozite, taxe etc.). În acest fel ființa umană este în fapt transformată într-un angajat (= funcționar public) al statului corporatist care trebuie să-și pună la dispoziția statului cutia lui poștală. Toate drepturile private ale ființei umane se referă la teritoriul geografic. De aceea, renunțăm la adresă.

Non-persoană fizică

Persoana fizică este persoana legală și este deci o entitate fictivă creată de stat (= corporație). Prin expresia „non-persoană fizică” declarăm faptul că noi, oamenii, nu suntem totuna cu persoana fizică și deci nu putem să ne aflăm în jurisdicția statului corporatist.

Străin non-rezident

Cine nu este cetățean este un rezident străin. Însă numai cetățeanul statului are „drepturi” cetățenești. Cine este cetățean, nu este străin și nici rezident. Rezidentul nu are drepturi constituționale, însă are niște drepturi precum dreptul de a călători, nu este impozitat și nu are nevoie de licențe. Dacă eliminăm cetățenia cu ajutorul unor trucuri legale ne mai rămân „drepturile” constituționale însă nu mai sunt aplicabile deoarece aceste „drepturi” se aplică numai cetățeanului. Cetățenii statului au devenit în fapt niște străini, rezidenți, indivizi și locuitori. Altfel spus, ei sunt expatriați. Ei au mai rămas doar ca niște funcționari publici cu „privilegii”, însă fără drepturi inalienabile. Guvernul nu poate niciodată să ofere drepturi inalienabile, ci doar „privilegii”, deoarece drepturile inalienabile sunt deja existente. Guvernul poate să schimbe numai privilegiile și statutele sale (= legile sale), însă nu poate să schimbe drepturile inalienabile. Drepturile inalienabile nu sunt aplicate de către stat pentru a elimina statutul de ființă umană. Drepturile inalienabile ale omului există, însă pentru guvern oamenii nu mai există deoarece guvernele i-au eliminat. Acesta este trucul!

Rezident vine de la termenul latin „res” = obiect, material, marfă, afacere.

Rezident:
„Rezident este cel care locuiește într-un stat străin.”
Dex.ro

Non-rezident: „Non-rezident este acela care nu este un locuitor al jurisdicției respective și nu este un locuitor al statului sau al tribunalului.”
Black´s Law Dictionary

Rezident străin: „Nume dat unui străin care are de gând să trăiască în Statele Unite în mod permanent.”
Black´s Law Dictionary

În conformitate cu 8 U.S.C. §1401 un străin non-rezident nu poate fi cetățean. Ca străin non-rezident nu mai este nevoie să plătim taxe și impozite. Taxele și impozitele sunt în fapt daruri oferite statului. Ele sunt folosite, nu pentru a construi infrastructura necesară oamenilor, ci pentru a plăti dobânzile la datoria publică.

„Pentru scopurile federale, venitul, proprietatea, taxele dăruite, proprietatea acceptată la paragraful (1) trebuie să fie considerate un dar sau o donație pentru Statele Unite sau pentru folosința lor.”
31 U.S. Code § 321 - General authority of the Secretary

Indigen, băștinaș, slugă (engl: domestic):
„Indigen, băștinaș, slugă, în mod complet servitori indigeni sunt servitorii care locuiesc în aceeași locuință ca și stăpânul lor.”
Black´s Law Dictionary

Această concepție are o tradiție lungă și s-a format din pretenția creștină care spune că „băștinații” sunt prada legală a conchistadorilor civilizați.
(vezi bulele papale: Dum Diversas din 18 iunie 1452 emisă de Papa Nicolae al V-lea și Inter Caetera din 4 mai 1493 emisă de Papa Alexandru al VI-lea)

Fără domiciliu

Domiciliul persoanei legale este adresa sa, iar aceasta este numai o jurisdicție a guvernului și nu o locație geografică. Prin faptul că adresa este o jurisdicție a guvernului și este folosită de acesta pentru a-ți trimite ordinele lui (= ordine de plată, impozite, taxe etc.) ființa umană este în fapt transformată într-un angajat (= funcționar public) al statului corporatist care trebuie să-și pună la dispoziția statului cutia lui poștală. Toate drepturile private ale ființei umane se referă la teritoriul geografic. Domiciliul persoanei naturale Viorel Bercea este deci o locație geografică. Toate privilegiile provenite din fraciza funcționarului public se referă la regulile statutare (= așa-numitele legi) de franciză. Acestea nu au o locație geografică și se află într-o țară fictivă. Domiciliul funcționarului public este domiciliul jurisdicțional (= teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea) și nu real. Un stat este o corporație fără un teritoriu geografic. Trupul nostru, însă, se află pe un teritoriu și nu într-un stat fictiv. Numai pentru actele noastre de identitate și pentru cardul de securitate socială există posibilitatea de a exista într-un loc fictiv de natură juridică. Cetățeanul este un funcționar public, se supune dreptului public și nu celui privat. Persoana legală are domiciliul întotdeauna într-o locație jurisdicțională, deci fictivă, trebuie să plătească impozite și este deținătoare de așa-numitele privilegii. Domiciliul te face un contribuabil, iar contribuabilul este o persoană legală obligată prin lege să plătească impozite și taxe. Prin declarația „fără domiciliu” ființa umană nu mai este nici cetățean și nici rezident al statului corporatist respectiv.

Fără Ro. Inc/ US. Inc.

România este o corporație și nu o țară. Datorită faptului că această corporație este creată sub forma unui trust de tip CQV (= Cestui Que Vie), iar acest trust este semi-secret, denumirea acestei corporații nu a fost făcută publică cu toate că știm faptul că toate instituțiile ei sunt înregistrate și listate la Dun&Bradstreet care este un sistem internațional de identificare al companiilor. Deoarece denumirea acestei corporații nu este făcută publică și deci această denumire nu este cunoscută o vom denumi noi și îi vom spune „Ro. Inc.”. „Inc.” vine de la termenul „incorporated” care înseamnă că funcționează ca o corporație. Același lucru este valabil și pentru termenul „US. Inc.” care înseamnă că Statele Unite funcționează ca o corporație. Ro. Inc. este în fapt o corporație ce funcționează ca un compartiment al corporației US. Inc.

Incorporated (Inc.):
„Termenul Inc. înseamnă că funcționează ca o corporație.”
Black's Law Dictionary

Prin faptul că ne declarăm „fără Ro. Inc. / US. Inc.” ne declarăm ființe umane și nu agenți ai unor corporații.

Actualmente în Banat

Ne declarăm „actualmente în Banat” deoarece Banatul nu este o parte administrativă a corporației România și deci nu ne aflăm în domeniul jurisdicțional al corporației.

Nu agent impus

Un agent public (= funcționar public) este un angajat în activități comerciale și livrează mărfuri și servicii, încheie contracte, preia toate obligațiile și responsabilitățile comerciale ce îi revin și participă la aceste activități comerciale împreună cu alți debitori, corporații și persoane artificiale. Ființa umană devine un funcționar public prin acceptarea următoarelor „privilegii” și acte:

. Alegător înregistrat: Proprietatea privată a alegătorului poate fi folosită ca asigurare legală pentru datoriile guvernului corporației respective.

. Notari și Avocați

. Certificatul de căsătorie: Acest certificat este un contract între trei părți: cei doi din cuplul căsătorit și corporația (= statul). Cuplul căsătorit devine astfel un pupil protejat al guvernului (= administratorul corporației) și de aceea produsul acestei căsătorii și anume copiii, se consideră că aparțin guvernului.

. Carnet de conducere: Cel ce deține un carnet de conducere devine automat funcționar public căci el este un agent al guvernului aflat pe un drum în scopuri comerciale și de afaceri. De aceea el are voie să folosească străzile în scopuri comerciale și de afaceri. Persona naturală nu are nevoie de carnet de conducere deoarece ea nu folosește străzile publice în scopuri comerciale și de afaceri.

. Licențe pentru exercitatea meseriei
. Licențe pentru a putea pescui
. Avantaje de pe urma asigurării sociale
. Card de asigurare de sănătate
. Copyright
. Patente
. Cereri de toate felurile: bursă, ajutor social pentru copii, pașaport, act de identitate etc.

Toate persoanele care sunt incluse la punctele de mai sus sunt considerate „privilegiate”, domiciliul lor este considerat a fi un birou public, iar ele sunt considerate a fi funcționari publici ce lucrează pentru guvern. Toți cetățenii sunt în fapt funcționari publici. Funcționarul public folosește franciza guvernamentală.

Deținător de Titlu Perfect

Titlul este perfect atunci când certifică toată proprietatea și controlul total asupra acesteia. Un titlu este divizat în:

a) titlul legal, care certifică proprietatea și controlul după dreptul statutar (= titlu perfect)

și

b) titlul de drept și echitabil, când certifică dreptul de deținere și utilizare a titlului. (aici se referă la drepturi ce decurg din titlul perfect ca spre exemplu dreptul de utilizare a proprietății respective)

„Toate drepturile decurg din titlu.”
Bouvier’s Law Dictionary

Nu numai drepturile decurg din titlu, ci și tipul drepturilor decurg din titlu în funcție de natura titlului pe care îl deții. Titlul perfect îl deține întotdeauna constituitorul proprietății respective. Ființa umană deține Titlul Perfect asupra proprietății ei private care este formată din valoarea intelectualo-spirituală, forța sa de muncă și proprietatea echitabilă (= corp extins = toate lucrurile necesare pentru a putea supraviețui în mod decent). Titlul Perfect deținut de ființa umană este valabil numai pe perioada vieții și nu se poate vinde, nu se poate cumpăra, nu se poate dărui, nu se poate oferi și nici nu se poate transmite în vreun fel. Unul din drepturile care decurge din Titlul Perfect este titlul de proprietate asupra utilizării (= drept de utilizare) care în fapt este un tip de licență. Ca să înțelegem ce înseamnă drept de utilizare vom lua un exemplu.

Prin obținerea unui licențe de la Microsoft pentru a utiliza sistemul lui de operare devii un consumator final aflat într-o relație fiduciară. Microsoft explică în mod clar faptul că acest consumator final, care deține licența lui, nu deține titlul de proprietate (= Titlul Perfect) asupra sofware-lui cumpărat, ci este doar utilizatorul acestui software. Microsoft este deținător de titlu perfect asupra software-lui lui. Dacă cineva nu dorește aceste drepturi limitate asupra acestui software atunci poate returna acest software.

Beneficiar al Trustului Fiduciar

După ce am definitivat cele două contracte: contractul de împuternicire dintre persoana naturală și cea legală pe de o parte și pe de altă parte contractul de cauțiune, persona naturală (= proprietatea ființei umane) poate activa și dezactiva după dorință persoana legală. Persoana legală este considerată a fi co-fiduciar (= co-administrator) și co-beneficiar. O putem dezactiva în momentul în care trebuie să preia obligațiile de fiduciar (= administrator) și o putem activa în momentul în care se poate folosi de beneficiile trustului fiduciar. Dezactivarea rolului de fiduciar al persoanei legale este corectă deoarece impozitele, taxele și celelalte datorii trebuie plătite de adevărații administratori ai trustului (= funcționarii publici ai trustului fiduciar). Activarea rolului de beneficiar al persoanei legale este corectă deoarece aceste beneficii sunt în fapt numai o mică parte din proprietatea pe care o deține ființa umană.

Parte securizată (engl: secured party)

„Securizat se referă la un credit, obligație de împrumut care este garantată printr-un gaj al unui element de valoare care este mai mare sau egală cu lichidarea.” (n.a. lichidarea = plătirea creditului)
Black`s Law Dictionary

„Partea securizată este un creditor sau un vânzător care deține dreptul de proprietate sau dreptul de retenție (n.a. = dreptul de sechestru = garanție) pentru o proprietate (n.a. = activ) care a fost oferită drept garanție. Partea securizată este plătită înaintea celor nesecurizate.”
Black`s Law Dictionary

Pentru a înțelege ce înseamnă „parte securizată” trebuie să înțelegem mai întâi că persoana legală deține un nume înregistrat, iar numele înregistrat este o firmă. Ființa umană nu este aceeași cu persoana legală. Ființa umană se poate transforma în parte securizată prin completarea fișei financiare UCC-1. Scopul acestui proces este protejarea tuturor valorilor aflate în proprietatea privată și deținute de numele înregistrat (= persoana legală). Această proprietate cuprinde totul: proprietăți diverse, conturi de bancă etc. Prin completarea fișei financiare UCC-1 notificăm în mod public faptul că noi ne-am sechestrat proprietatea aflată în posesia numelui înregistrat (= persoana legală). UCC-1 nu este un sechestru, ci numai o notiță despre un sechestru. Sechestrul este creat de un acord de cauțiune (engl: security agreement) încheiat între partea securizată (= persoana naturală= proprietatea privată a ființei umane) și numele înregistrat (= persoana legală care este în fapt debitor).

Creditor

Prin acordul de cauțiune încheiat între persoana naturală și persoana legală, dar și prin completarea fișei financiare UCC-1, ființa umană se transformă din debitor în creditor. Certificatul de naștere este în fapt un cec în alb pe baza căruia putem crea o obligațiune. Conform ordinului guvernamental HJR 192 toți banii acoperiți de aur s-au eliminat și în locul lor au fost introduși banii fiduciari care sunt în fapt obligațiuni. Putem trimite o scrisoare de garanție (= obligațiune) către trezoreria statutului pentru a fi deținută în trust pentru o valoare de 100 de miliarde de euro. Valoarea de 100 de miliarde de euro nu este valoarea proprietății securizate, ci valoarea cu care se asigură această proprietate pentru ca partea securizată să fie sigură că își poate revendica toate valorile și proprietățile deținute de numele înregistrat (= persoana legală = debitorul). Această obligațiune poate fi utilizată la descărcarea datoriilor noastre publice.

Înregistrat public

Înregistrarea publică se referă la numele persoanei legale, care este un nume înregistrat, și la înregistrarea publică a proprietății private prin completarea fișei financiare UCC-1.

Reprezentant autorizat

Acordul de cauțiune încheiat între partea securizată (= persoana naturală= proprietatea privată a ființei umane) și numele înregistrat (= persoana legală care este în fapt debitor) transformă persoana naturală într-un reprezentant autorizat al ființei umane. În momentul în care ființa umană completează fișa financiară UCC-1 susținut de un acord de cauțiune semnat de persoana naturală și cea legală, persoana naturală devine proprietarul de drept al titlului proprietății deținute de persoana legală. Numele persoanei legale este în fapt un titlu de proprietate. Proprietarul titlului trebuie să trimită o scrisoare de notificare la secretarul trezoreriei cu specificarea că de acum înainte va prelua el însuși afacerile sale.

Non-responsabil conform HJR 192

Pe data de 5 iunie 1933, Congresul Statelor Unite ale Americii a adoptat House Joint Resolution (HJR) 192 prin care s-a abrogat acoperirea dolarului în aur și în acest fel dolarii, inclusiv toate valutele lumii, au devenit bani de debit (= datorii). De atunci nimeni nu mai poate să plătească o datorie. Tot ceea ce se poate face este transferarea datoriilor și în acest mod datoriile devin perpetue. Suspendarea acoperirii în aur a banilor face ca legea cutumiară să nu mai aibă consistență și creează în acest fel un gol legislativ. Nicio națiune nu mai este capabilă să-și plătească datoriile și de aceea nimeni nu mai deține nimic legal. Responsabilitatea pentru plata acestor datorii, ce nu se pot plăti, a fost transferată cetățenilor. Prin statutul „non-responsabil conform HJR 192” noi ne declinăm această responsabilitate.

Fără recurs (engl: no recourse)

„Fără recurs înseamnă incapacitatea de a obține o decizie juridică împotriva, sau o despăgubire de la un debitor sau de la o parte adversă. Această notație indică o lipsă de mijloace legale sau un drept legal.”
Blacks Law Dictionary

fără recurs = fără apel, fără obiecție sau fără drept la acțiuni în regres, nu este negociabil, fără a fi responsabil pentru despăgubiri.

Toate interacțiunile la lungimea brațului

„La lungimea brațului (engl: at arm´s length) înseamnă în afara zonei de influență personală sau a controlului. Se spune că părțile fac afaceri la lungimea brațului atunci când fiecare parte respectă fiecare literă din drepturile sale și conduce afacerea într-o manieră precisă fără să se încreadă în corectitudinea și integritatea celuilalt și fără să fie subiectul controlului sau al unei influențe covârșitoare a celuilalt.”
Black's Law Dictionary

La lungimea brațului (= at arm´s length)
„Tranzacțiile de această natură nu produc obligații fiduciare între părți.”
Cornell University Law School (Legal Information Institute)

Pentru contractele încheiate la lungimea brațului nu ești subiect și deci nu ești responsabil. În consecință, nu poate exista un proces. Nu poți fi beneficiar al trustului deoarece aceste contracte nu produc relații fiduciare. Acela căruia îi încredințezi obligații fiduciare nu poate acționa la lungimea brațului. Dacă, în corespondența noastră juridică respingem „privilegiile”, atunci nu mai poate nimeni presupune că avem o relație fiduciară. Nimeni nu este forțat să accepte un beneficiu împotriva aprobării sale.

Maxima legii:
„Invito beneficium non datur.” = Nimeni nu este obligat să accepte un beneficiu împotriva încuviințării sale.
Bouvier's 1856 Law Dictionary

Noi nu putem să avem nicio relație fiduciară deoarece toate contractele noastre sunt la lungimea brațului. Există două contracte analizate de tribunal: un contract între reclamant și pârăt și un contract între tribunal și o parte dintre cei doi, deci un contract între tribunal și subiect. Judecata constă din documente și din judecarea documentelor noastre și ale părți adverse. Nu trebuie să uităm în corespondența noastră să notăm „la lungimea brațului”.

Tribunalul face următorele presupuneri tacite:

1. Reclamantul și pârâtul se află într-o relație fiduciară implicită

2. Tribunalul are jurisdicție asupra dreptului echitabil (este vorba întotdeauna despre o proprietate)

3. Reclamantul este beneficiar și pârâtul este fiduciar.

4. Reclamantul reclamă fiduciarul (= pârâtul) pentru faptul că acesta nu și-a respectat obligațiile sale.

Legea trustului (engl: trust law) este mai presus decât dreptul contractual! Dreptul statutar (= așa numitele legi) este același lucru cu legea responsabilității patrimoniale și aceasta se face întotdeauna prin trust. Contractul fiduciar al Trustului Fiduciar (= statul = corporația), acest contract este doar presupus de către stat, este legea însăși. Tribunalul trebuie să urmeze legea. Trucul, care ne poate ajuta, este faptul că se presupune că noi ne aflăm într-o relație fiduciară cu trustul (= statul). Prin contracte la lungimea brațului această relație este inhibată. Dacă ne eliberăm de „privilegiile” lor, le spargem sistemul fiduciar.

Fără prejudiciu (engl: without prejudice): UCC § 1-308

UCC - Articolul 1 - Clauze generale (2001) - Partea 3. Aplicabilitate teritorială și reguli generale:
§ 1-308. Derulare sau acceptarea prin rezervarea drepturilor
„(a) O parte care derulează sau promite derularea sau consimte derularea cu rezervarea explicită a drepturilor într-o manieră cerută sau oferită de altă parte nu prejudicieză drepturile rezervate. Astfel de cuvinte precum „fără prejudiciu”, „sub protest”, sau ceva asemănător sunt suficiente.”

Toate drepturile rezervate (engl: all rights reserved)

România nu este țară, ci o corporație. În consecință, toate așa-zisele legi naționale sunt condiții contractuale ce se presupun a fi încheiate între corporație și funcționari săi publici, iar impozitele și taxele sunt în fapt oferte comerciale. Ofertele comerciale pot fi acceptate în mod complet, în mod parțial sau pot fi respinse în mod complet.

Întotdeauna atunci când primim o ofertă comercială trebuie să ne rezervăm drepturile. Știm faptul că din cauza „privilegiilor” de funcționar public nu avem drepturi, însă am fost inteligenți și am respins presupunerea că am avea astfel de privilegii. Nu mai suntem funcționari publici căci păstrăm acordul fiduciar la lungimea brațului, am schimbat adresa și am ieșit din jurisdicția și din „privilegiile” lor. Dacă nu ne rezervăm drepturile le vom pierde deoarece încă nu am respins presupunerea că am renunțat la aceste drepturi. După ce ai pierdut drepturile, nu mai poți să le recuperezi. Pentru a ne rezerva drepturile inalienabile și cele cutumiare este suficient să scrii „toate drepturile rezervate” sau „fără prejudiciu”. Poți face o ștampilă, pentru a arăta astfel că te-ai gândit dinainte la rezervarea drepturilor tale, pe care o aplici pe documentul tău.

Este bine să-ți faci un contract de adeziune care mai poate fi numit contract formal standard (engl: standard form contract = contract of adhesion). Contractul de adeziune conține clauze contractuale generale în care termenii și condițiile contractului sunt stabilite de numai una dintre părți, în timp ce cealaltă nu are nicio posibilitate să negocieze termeni mai favorabili pentru ea sau are numai puține posibilități de a negocia astfel de termeni. Poziția principială a contractului de adeziune este „acceptă-l sau refuză-l”.

Este bine să-ți faci și tu un contract de adeziune pe care să-l oferi partenerului comercial, spre exemplu corporației România, pentru a putea face o contraofertă și pentru a cere despăgubiri. UCC § 1-103 și UCC § 1-308 îți deschid ușa spre dreptul cutumiar. Trebuie să te gândești la ele și să le oferi partenerului comercial. În contractul de adeziune poți să pui, spre exemplu, următoarele condiții:

„Îmi rezerv dreptul de a nu fi forțat să acționez în virtutea vreunui contract comercial pe care eu nu l-am acceptat sau a unei insolvabilități pe care eu nu am acceptat-o în cunoștință de cauză, în mod voluntar și în mod intenționat. Pe mai departe nu îmi iau responsabilitatea pentru un privilegiu impus cu forța din cadrul unui contract nedezvăluit, pentru o înțelegere comercială nedezvăluită sau pentru o insolvabilitate nedezvăluită.”

Autor: Mihail Ispan
13.05.2017